Ediția de sâmbătă, 27.04.2013, a emisiunii EXPLORATORII LUMII DE MÂINE va fi dedicată Jocurilor anului 2013 pentru PC și console. Prezent în studio – pentru a ne vorbi despre acest subiect – va fi jurnalistul de gaming, fost redactor -șef al revistei LEVEL, MIHAIL STEGARU (aka Mike). Vom vorbi despre reușitele (dar și despre eșecurile) de până acum, precum și despre așteptările extrem de mari pe care și le pun fanii în producțiile ce urmează să apară în restul anului 2013.

Iată câteva dintre jocurile despre care vom discuta pe parcursul emisiunii:

Despre fiecare dintre ele există suficiente amănunte pe internet (începeți cu Wikipedia), ca să nu vă mai rețin  atenția la acest moment…

Ca de obicei însă, emisiunea EXPLORATORII LUMII DE MÂINE (cea mai veche de felul ei în domeniul SF-ului radiofonic din Europa!!!) poate fi ascultată (și văzută) după cum urmează:

# pe internet la adresele http://cultural.srr.ro sau http://srr.ro/stream/rrc.asx;

# la radio, în Bucureşti pe 101,3 FM, iar în ţară, după cum cred că deja știți:

*Alexandria – 89,7 FM *Arad – 106,8 FM *Bacău – 101,8 FM *Baia Mare – 100,1 FM *Bârlad – 102,8 FM *Bihor – 105,8 FM *Bistriţa – 101,3 FM *Botoşani – 100,8 FM *Braşov – 105 FM *Valea Prahovei – 104,1 FM *Buzău – 103,7 FM *Câmpulung Moldovenesc – 98,7 FM *Cluj-Napoca – 101 FM *Craiova – 101,1 FM *Deva – 105 FM *Focşani – 101 FM *Galaţi – 101,6 FM *Giurgiu – 102,6 FM *Harghita – 106,8 FM *Iaşi – 103,1 FM *Mangalia – 92,7 FM *Maramureş – 100,8 FM *Miercurea Ciuc – 98,4 FM *Oradea – 96,1 FM *Petroşani – 90,6 *Piatra Neamţ– 100,3 FM *Ploieşti – 104,1 FM *Rm.Vâlcea – 102,5 FM *Satu Mare – 96,1 FM *Sibiu – 103,7 FM *Suceava – 101,6 FM *Tg.Mureş – 104,9 FM *Tg.Jiu – 89,5 FM *Timişoara – 100,7 FM *Tulcea – 102 FM *Turnu Severin – 105,8 FM *Vaslui – 102,4 FM *Vatra Dornei – 107,7 FM *Zalău – 105 FM.

Premiile de fidelitate pot fi obținute sunând la telefoanele 021-319.05.05 sau 021-311.12.40. Conținutul lor va fi unul surpriză… Sunați așadar, între orele 13,15-13,45 pentru a afla despre ce este vorba.

Până atunci, nu uitați să urmăriți în fiecare a 2-a și a 4-a sâmbătă din lună, pe programul RADIO ROMÂNIA CULTURAL, emisiunea

Aștept cu interes reacțiile voastre…

Aceasta este ultima versiune de copertă din micul nostru exercițiu de imaginație destinat promovării antologiei tematice FERESTRELE TIMPULUI. Mai mult decât să îndeplinim o mișcare de marketing, am vrut să avem ocazia să vă cunoaștem gusturile, părerile și – mai ales – dacă vreo copertă anume v-ar îndemna să cumpărați cartea înainte să-i cunoașteți conținutul.  Avem deja unele idei, dar nu cred că ne vom putea lămuri pe deplin decât atunci când veți afla și cine sunt cei ce au contribuit la realizarea acestui proiect la care eu țin foarte mult.

După cum bine știți, cu puțin timp în urmă a văzut lumina tiparului un volum asemănător, apărut în reputata colecție Nautilus a editurii Nemira. Proiectul – care inițial ar fi trebuit să fie materializat de către SRSFF la precedentul Târg Gaudeamus, sub tilul Aevum Aeternum – a trecut prin mai multe transformări, înainte de a ajunge în „curtea” celor de la Nemira. Ceea ce înțeleg că i-a adus multe beneficii, măcar și prin prisma intrării într-un circuit editorial profesional, cu toate atuurile legate de promovare, distribuire, drepturi de autor, condiții tehnice etc. Nu am luat contact până acum cu această carte altfel decât prin copertă (cred că am și arătat-o, grație colegilor de la Nemira, ca fiind programată pentru Final Frontier), dar – văzând lista autorilor și mai ales numele antologatorului, Antuza Genescu, „vinovată” și pentru precedenta inițiativă a SRSFF, antologia Venus – Povestiri erotice de SF – sunt convins de valoarea prozelor cuprinse în paginile sale.

Tocmai de aceea mi se pare un lucru extraordinar ca la interval de doar câteva luni (să nu spun săptămâni, căci nu se știe niciodată ce se poate întâmpla în marea noastră mică țărișoară!) să apară într-un domeniu literar de nișă DOUĂ antologii pe aceeași temă, care să nu aibă prea mulți autori în comun, nemaivorbind de texte. Căci, într-adevăr, dacă vreți să vedeți cum concep scriitorii români de ficțiune speculativă tema călătoriei în timp și a chirurgiei temporale, a paradoxurilor temporale,  a universurilor paralele decalate în timp etc., etc., trebuie să aveți în bibliotecă AMBELE volume care nu au NICI MĂCAR O SINGURĂ POVESTIRE în comun, chiar dacă unii autori (mai inspirați ) au ales să scrie pentru amândouă.

Spuneam prietenilor că mi-au trecut cândva prin mână două antologii americane de SF având ca subiect pisicile!!! Cum se știe că iubitorii acestui gen preferă respectivul tip de animal (mai puțin prietenul Assassin, care are o cățelușă pe care care o cheamă însă… pisi ! ), n-ar fi fost nimic de mirare, dacă respectivele volume n-ar fi avut decât un singur text comun (Schrodinger’s Cat de Ursula K. Le Guin) și „doar” vreo 800 de pagini împreună!!! Spuneam atunci (și sunt gata să repet și acum) că o literatură națională, de nișă ori nu, capabilă să producă așa ceva, este una ajunsă la o deplină maturitate. Și mă întrebam când vom fi și noi în stare de o asemenea performanță… Ei bine, se pare că a venit, în sfârșit, momentul! Două antologii tematice și o manifestare de genul Zilelor Helion 2013 (tot pe tema timpului) mi se par mai mult decât satisfăcătoare…

Săptămâna viitoare vă voi oferi lista autorilor participanți la proiectul FERESTRELE TIMPULUI și poate și unele amănunte în plus. Oricum, Bookfest-ul din acest an se apropie cu pași vertiginoși. Să fie într-un ceas bun!

Ediția de mâine, 11 mai 2013, a emisiunii EXPLORATORII LUMII DE MÂINE va fi dedicată operei scriitorului LIVIU RADU – unul dintre cei mai iubiți dar și mai prolifici autori români de ficțiune speculativă din ultimii 20 de ani.

LIVIU RADU s-a născut în data de 20 noiembrie 1948, la Bucureşti. În 1971 a absolvit Facultatea de automatică, secţia Calculatoare, din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti. A lucrat la Centrul de calcul din Ministerul Agriculturii (1971-2004, conducându-l în perioada 1995-2004), apoi la Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy.

Liviu Radu

Bibliografie: Trip-tic (roman, Ed. Dacia, 1999; reed. Ed. Eagle Publishing House, 2010); Spre Ierusalim! (volum de proză scurtă, Ed. ALL, 2000); Constanţa 1919 (volum de proză scurtă, Ed. ProLogos, 2000); Opţiunea (roman, Ed. Pygmalion, 2004); Spaime (roman, Ed. Pygmalion, 2004); BabL (volum de proză scurtă, Ed. Diasfera, 2004); Manipularea maselor — cazuri celebre din ultimul mileniu (non-ficţiune, Ed. Cartea de buzunar, 2005); Cifrele sînt reci, numerele-s calde (volum de proză scurtă, Ed. Diasfera, 2006); Waldemar (roman, Ed. Tritonic, 2007); Blocul cîş (roman, Ed. Tritonic, 2008); Povestiri fantastice (volum de proză scurtă, Ed. Millennium Press, 2008); După-amiază cu bere şi zîne (roman, Ed. Tritonic, 2009); Ghicit de seară (volum de proză scurtă, Ed. Tritonic, 2010); Lumea lui Waldemar (volum omnibus, Ed. Tritonic, 2010); Modificatorii (volum de proză scurtă, Ed. Millennium Press, 2010); Singur pe Ormuza (volum de proză scurtă, Ed. Millennium Books, 2011); Chestionar pentru doamne care au fost secretarele unor bărbaţi foarte cumsecade (roman, Ed. Eagle Publishing House, 2011); Vînzoleli nocturne (roman din seria „Waldemar”, Ed. Millennium Books, 2012); Armata moliilor (roman, Ed. Nemira, 2012); proză scurtă în numeroase antologii şi reviste, inclusiv în antologia Cele 1001 de scorneli ale Moșului SF (Ed. Millennium Books, 2012) şi în revista Galileo Science Fiction & Fantasy nr. 1 (Ed. Millennium Press, 2010); numeroase traduceri din literatura universală; numeroase recenzii, articole, eseuri, în diferite reviste de gen.

Premii: Premiul Vladimir Colin — 2000; Premiul Societăţii Europene de Science-Fiction şi Fantasy (Eurocon Encouragement Award) — 2000; Premiul Ion Hobana — 2011, pentru „Cel mai bun volum fantasy publicat în 2010”; Premiul Seniorii Imaginaţiei — 2012; Premiul Galileo — 2012, pentru „Întreaga carieră”. Romanul După-amiază cu bere și zîne a fost nominalizat la premiul USR pentru copii și tineret în 2010.

Din cele menționate mai sus, vă dați seama de ce-am intitulat ediția de astăzi „Universurile multiple ale lui Liviu Radu”. Pentru a discuta opera lui Liviu (îmi permit să-i spun așa pentru suntem prieteni de vreo 20 de ani și colaboratori cam tot de-atât!), l-am invitat în studio pe cadrul universitar, scriitorul, traducătorul și editorul FLORIN PÎTEA, cel care în ultima perioadă a recenzat pe blogul personal majoritatea cărților purtând semnătura „Liviu Radu”. Vom vorbi pe îndelete despre aspectele creatoare din volume precum Constanța 1919, Spre Ierusalim!, BabL, Opțiunea, Modificatorii, Chestionar pentru doamne… etc., etc. iar cei interesați vor putea obține ca premii de fidelitate două exemplare din volumul Povestiri fantastice, ambele cu autograful autorului. Telefoanele la care trebuie să sunați – primii, e-adevărat! – sunt 021-311.12.40 sau 021-319.05.05.

Nu uitați că emisiunea Exploratorii lumii de mâine (care tocmai a depășit 31 de ani de existență !!!) poate fi recepționată (audio și live video) pe Radio România Cultural în următoarele condiții:

# pe internet la adresele http://cultural.srr.ro sau http://srr.ro/stream/rrc.asx;

# la radio, în Bucureşti pe 101,3 FM, iar în ţară, după cum cred că deja știți:

*Alexandria – 89,7 FM *Arad – 106,8 FM *Bacău – 101,8 FM *Baia Mare – 100,1 FM *Bârlad – 102,8 FM *Bihor – 105,8 FM *Bistriţa – 101,3 FM *Botoşani – 100,8 FM *Braşov – 105 FM *Valea Prahovei – 104,1 FM *Buzău – 103,7 FM *Câmpulung Moldovenesc – 98,7 FM *Cluj-Napoca – 101 FM *Craiova – 101,1 FM *Deva – 105 FM *Focşani – 101 FM *Galaţi – 101,6 FM *Giurgiu – 102,6 FM *Harghita – 106,8 FM *Iaşi – 103,1 FM *Mangalia – 92,7 FM *Maramureş – 100,8 FM *Miercurea Ciuc – 98,4 FM *Oradea – 96,1 FM *Petroşani – 90,6 *Piatra Neamţ– 100,3 FM *Ploieşti – 104,1 FM *Rm.Vâlcea – 102,5 FM *Satu Mare – 96,1 FM *Sibiu – 103,7 FM *Suceava – 101,6 FM *Tg.Mureş – 104,9 FM *Tg.Jiu – 89,5 FM *Timişoara – 100,7 FM *Tulcea – 102 FM *Turnu Severin – 105,8 FM *Vaslui – 102,4 FM *Vatra Dornei – 107,7 FM *Zalău – 105 FM.

Vă așteptăm cu drag, iar ca să aveți la ce medita până atunci, iată și o surpriză: copertele tuturor cărților SF&F ale lui Liviu Radu. Enjoy!

PHILIP K. DICK (1928-1982)

Ei bine, dragi perieteni, a sosit și momentul multașteptat…  Acela în care vă pot spune, cu mâna pe inimă, că am terminat traducerea unui nou roman al scriitorului meu favorit de science fiction, PHILIP K. DICK. Este vorba despre celebrul Flow My Tears, The Policeman Said (1974) – roman distins cu  John W. Campbell Memorial Award for Best Novel în 1975 și care a mai candidat, de asemenea, la Nebula Award în 1974 și la Hugo Award în 1975. Dacă te gândești că un scriitor atât de valoros ca Philip K. Dick a obținut doar două premii importante pentru cărțile scrise de-a lungul carierei sale, Flow My Tears… devine cu atât mai importantă în ansamblul operei acestui scriitor atât de puțin înțeles (și de acceptat) în America, în timpul vieții lui.  Nu același lucru se poate spune și despre bătrâna Europă care l-a primit cu brațele deschise și unde traducerile s-au ținut lanț, indiferent de titlu.

Am ales să vă arăt astăzi câteva dintre edițiile internaționale ale acestui roman despre care puteți găsi mai multe (prea multe, deci atenție, vor fi spoilere!) pe Wikipedia.org. Traducerea românească a operei lui Dick se va numi Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul și va fi publicată de Editura Nemira, probabil în seria de autor „Philip K. Dick Hardcover”. Sau poate doar în „Nautilus”, habar n-am! Cu acest prilej însă , am inaugurat pe blog o nouă categorie – dedicată lui PKD, despre a cărui operă intenționez să scriu de-acum încolo cu mult mai multă „aplicațiune”. Dar asta e o altă poveste…

Deocamdată vă ofer posibilitatea să citiți în avanpremieră un fragment din acest roman cu totul excepțional, istoricește vorbind… Lectură plăcută!

PHILIP K. DICK

 CURGEȚI, LACRIMILE MELE, ZISE POLIȚISTUL

(Premiul John W. Campbell, 1975)

Dick, Philip K. – FLOW MY TEARS, THE POLICEMAN SAID (Coperta ediției princeps – Doubleday SF Hardcovers, 1974)

PARTEA ÎNTÂI

Curgeți lacrimile mele, țâșniți de prin izvoare,

Exilat pe veci, lăsați-mă să jelesc

În locul unde-a nopții pasăre își ține infama cântare

Uitat în părăsire, lăsați-mă să trăiesc.

UNU

În ziua de 11 octombrie 1988, emisiunea Jason Taverner Show a fost mai scurtă cu treizeci de secunde. Un tehnician, care supraveghea totul prin domul de sticlă al cabinei de emisie, puse stop pe genericul de final și-i făcu un semn lui Jason Taverner, care tocmai se pregătea să plece din studio. Își ciocăni ușor încheietura mâinii, apoi făcu un alt semn spre gură.

Cu o voce egală, Jason rosti în microfonul multidirecțional:

— Oameni buni, de-acum înainte păstrați cu grijă toate cărțile poștale și scrisorile pe care le veți primi din armată. Iar în continuare, fiți pregătiți pentru Aventurile lui Scotty, Câinele Extraordinar!

Tehnicianul zâmbi, Jason îi răspunse la zâmbet, apoi atât imaginea, cât și sunetul dispărură cu un declic. Programul de varietăți și muzică, lung de o oră, care se situa pe locul al doilea în privința celor mai bune show-uri TV ale anului, ajunsese la final. Și totul mersese bine…

— Unde-am reușit să pierdem o jumătate de minut? o întrebă Jason pe invitata sa specială din acea seară, Heather Hart. Îi plăcea să-și cronometreze singur emisiunile.

— Puiule, nu-ți mai bate capul, rosti aceasta.

Își puse mâna răcoroasă pe fruntea ușor umedă a lui Jason, masându-i afectuos rădăcina părului de culoarea nisipului.

— Îți dai seama ce putere ai? întrebă Al Bliss, impresarul lor, în timp ce se apropia de Jason — ca de obicei, prea mult. Treizeci de milioane de oameni te-au văzut în seara asta trăgându-ți fermoarul de la pantaloni. E și ăsta un record!

— Îmi trag fermoarul în fiecare săptămână, zise Jason. E marca mea depusă. Ori nu te uiți la show?

— Chiar și-așa… Treizeci de milioane! exclamă Bliss, cu fața rotundă și rotofeie acoperită de broboane de sudoare. Gândește-te numai… Plus că există și spectatorii ocazionali.

— Voi fi mort înainte ca spectatorii ocazionali să aducă bani acestui show, rosti Jason pe un ton înghețat. Slavă domnului!

— Vei fi probabil mort chiar în seara asta, interveni Heather, cu toți fanii ăștia ai tăi îngrămădiți la intrare, abia așteptând să rupă bucăți din tine, chiar de-ar fi și numai de mărimea unor timbre!

— Printre ei se află și fani de-ai tăi, domnișoară Hart, observă Al Bliss cu vocea gâfâindu-i ca unui câine.

— Să-i ia dracu’! se răsti brusc Heather. De ce nu se cară de-aici? Nu încalcă legea pe undeva, nu pot fi acuzați de vagabondaj sau de ceva similar?

Jason îi apucă mâna și i-o strânse energic, pentru a-i atrage atenția încruntată. Nu înțelesese niciodată disprețul ei pentru fani; pentru el, aceștia erau chiar sângele vieții sale publice. Iar această viață publică, acest rol de animator cunoscut peste tot în lume însemnau esența existenței însăși. Punct.

— Cu mentalitatea asta, îi spuse el lui Heather, n-ar trebui să fii om de televiziune. Ieși din afacere; părăsește domeniul. Fă-te lucrător social într-un lagăr de muncă forțată.

— Există oameni și acolo, aproape că mârâi Heather.

Philip K. Dick – FLOW MY TEARS, THE POLICEMAN SAID (Spanish, Portuguese & Brazilian editions)

Doi membri ai forțelor speciale ale poliției își făcură drum, dând din coate și umeri, până ajunseră lângă Jason și Heather.

— Am eliberat coridorul la venire cât de mult am putut, șuieră cel mai masiv dintre ei. Ar trebui să plecăm acum, domnule Taverner. Înainte ca publicul din studio să încerce să treacă de uși.

Făcu semn altor trei polițiști care se îndreptară imediat spre pasajul înghesuit și sufocant, ce conducea spre aerul nocturn al străzii. Stradă unde-i aștepta parcat, cu motoarele rachetă din coadă duduind la greu, dar în gol, aeromobilul Rolls, în toată splendoarea lui exorbitantă. De parc-ar fi o inimă mecanică, gândi Jason. O inimă care bate numai și numai pentru el, starul. Mă rog, prin extensie, gâfâie și ca răspuns la nevoile lui Heather.

Căci merita asta; cântase bine astă-seară. Aproape la fel de bine ca… Jason avu un rânjet interior. Ei, hai, să fim serioși! își spuse el. Să privim lucrurile în față. Nimeni nu aprinde toate televizoarele astea în culori și 3-D ca să-l vadă pe invitatul special. Există mii de invitați speciali, răspândiți pe toată suprafața Pământului, ba vreo câțiva se află chiar și în coloniile marțiene. Oamenii deschid televizoarele ca să mă urmărească pe mine. Iar eu sunt mereu aici. Jason Taverner nu și-a dezamăgit niciodată fanii — și nici n-o va face vreodată. Indiferent ce simte Heather față de ai săi.

— Nu-ți plac, zise Jason în timp ce-și croiau drum cu greu, uneori chiar cu forța, de-a lungul coridorului sufocant, mirosind puternic a sudoare încinsă, pentru că nici pe tine însăți nu te placi. În adâncul inimii tale, crezi că ei dau dovadă de prost gust.

— Sunt proști, mormăi Heather și scoase o înjurătură printre dinți, imediat ce pălăria îi fu luată de pe cap și dispăru pentru totdeauna în pântecul ca de balenă al mulțimii fanilor ce se călcau în picioare.

— Pur și simplu sunt obișnuiți, replică Jason, cu buzele apropiate de urechea ei și în mare parte pierdute în coafura complicată, de un roșu strălucitor — celebra cascadă capilară atât de intens și de expert copiată în saloanele de frumusețe de pe întreg Pământul.

Heather aproape că scrâșni din dinți.

— Nu spune cuvântul ăsta!

— Sunt obișnuiți, repetă Jason, și sunt dobitoci. Pentru că — o mușcă el ușor de lobul urechii — asta înseamnă să fii obișnuit. Așa e?

Femeia oftă.

— Oh, Dumnezeule, să te afli într-un aeromobil care traversează vidul… Iată ce aștept eu: un vid infinit. Fără voci omenești, fără mirosuri umane, fără fălci care mestecă întruna gumă de plastic în nouă culori iridescente…

— Dar știu că-i urăști, nu glumă!

— Da. Dădu brusc din cap. Dar la fel faci și tu! Se opri pe neașteptate, întorcând capul ca să-l înfrunte. Știi foarte bine că afurisita aia de voce ți s-a dus; că trăiești din amintirea zilelor de glorie, care nu se vor mai întoarce nicicând. Îi zâmbi, apoi îl întrebă cu un aer de căldură în glas, pe deasupra murmurelor și țipetelor stridente ale mulțimii de fani: Îmbătrânim? Împreună? Ca un soț cu soția lui?

— Cei de Rang Șase nu îmbătrânesc, o anunță el.

— Ba da! Ba da, îmbătrânesc! zise Heather. Ridicându-se pe vârfuri, întinse mâna și și-o trecu prin părul lui brunet, plin de onduleuri. De cât timp ți-l vopsești, iubitule? De un an? De trei?

— Urcă odată în aeromobil, se răsti el brusc, împingând-o în fața lui și scoțând-o din clădire. Se aflau acum pe trotuarul lui Hollywood Boulevard.

— Am să mă urc dacă-mi cânți un si natural de sus, ceru Heather. Îți aduci aminte când…

O împinse mai mult forțat în mașină, se strecură în spatele ei, apoi se întoarse ca să-l ajute pe Al Bliss să închidă portiera. Imediat, aeromobilul săltă pe cerul nopții acoperit cu nori de ploaie al Los Angelesului, după care urcă și mai sus, acolo unde bolta strălucea ca în plină zi. Așa cum e și-n cazul tău și-al meu, gândi Jason. Pentru noi amândoi, până la sfârșitul timpului. Și întotdeauna va fi la fel ca acum, pentru că noi suntem de Rang Șase. Amândoi. Fie că ceilalți știu asta ori nu.

Dar nu e, gândi el cu amărăciune, savurând umorul sinistru al acestui adevăr. Cunoașterea pe care amândoi o aveau, fără să și-o împărtășească… Pentru că așa trebuia să fie. Pentru că așa fusese întotdeauna… și erau chiar și acum, când lucrurile luaseră o întorsătură atât de urâtă. Cel puțin în ochii inginerilor. Marii învățați care merseseră pe ghicite și o făcuseră prost, cu patruzeci și cinci de ani mai înainte. Atunci când lumea era încă tânără, când picăturile de ploaie mai atârnau de cireșii japonezi din Washington, D.C., acum dispăruți, și când mirosul primăverii se revărsa cu încăpățânare, amintind nobilul experiment. Pentru o vreme, cel puțin…

Philip K. Dick – FLOW MY TEARS, THE POLICEMAN SAID (Danish, Dutch & Finnish editions)

— Hai să mergem la Zürich! zise Jason cu voce tare.

— Sunt prea obosită, răspunse Heather. Oricum, locul ăla mă plictisește…

— Casa?

Nu-i venea să creadă. Heather o alesese pentru ei amândoi, și de ani și ani acolo se refugiau — mai ales pentru a scăpa de fanii pe care ea îi disprețuia atât de mult.

Heather scoase un oftat, înainte de a continua:

— Casa. Ceasurile elvețiene. Pâinea. Bolovanii. Zăpezile de pe dealuri…

— Munți, o corectă el simțindu-se adânc jignit. La dracu’, atunci! adăugă. Am să mă duc fără tine!

— Și-ai s-o agăți pe alta?

El nu reușea să înțeleagă ceea ce tocmai auzise.

— Tu chiar vrei să iau cu mine pe altcineva? întrebă, perplex.

— Tu și magnetismul tău… Farmecul tău… Ai putea să-ți aduci în patul ăla de alamă uriaș orice fată din lume. Nu că ai mai reuși mare lucru, odată ajuns acolo…

— Dumnezeule! rosti el plin de dezgust. Iar o luăm de la capăt? Mereu aceleași chinuri vechi. Iar cele noi, imaginare… La astea ții cel mai mult!

Întorcându-se cu fața spre el, Heather îi replică pe un ton foarte serios:

— Știi cum arăți, chiar și-acum, la vârsta pe care-o ai… Ești frumos! Treizeci de milioane de oameni simt că li se scurg ochii după tine, timp de o oră, o dată pe săptămână. Și nu cum cânți îi interesează… ci incurabila ta frumusețe fizică.

— Păi, cam la fel se poate spune și în cazul tău, replică el sarcastic. Se simțea obosit și tânjea după intimitatea și izolarea pe care i le ofereau împrejurimile Zürichului, așteptând în tăcere întoarcerea lor împreună. Era ca și cum casa și-ar fi dorit din partea lor să rămână acolo nu o noapte, sau toate nopțile dintr-o săptămână, ci pentru veșnicie.

— Eu nu arăt vârsta pe care-o am, rupse Heather tăcerea.

El îi aruncă o privire grăbită, apoi începu s-o studieze de-a binelea. O cascadă de bucle roșcate, pielea albă cu puțini pistrui, nasul roman, puternic… Și niște ochi mari, violeți, bine încastrați în orbite. Avea dreptate, nu-și arăta vârsta. Fapt evident, nu folosise niciodată rețeaua telefonică transex, spre deosebire de el. Dar la drept vorbind, și lui i se întâmplase doar de puține ori. Nu luase droguri și nu putea fi vorba, în ceea ce-l privea, de o degenerare a creierului sau de îmbătrânire prematură.

— Ești o persoană a naibii de arătoasă! mormăi el ursuz.

— Și tu? zise Heather.

Nu putu să nu fie șocat de întrebare. Știa că încă are carismă, forța pe care i-o înscriseseră în cromozomi în urmă cu patruzeci și doi de ani. E-adevărat, părul îi devenise aproape în întregime grizonat și trebuia să-l vopsească. Câteva mici riduri îi apăruseră pe ici, pe colo. În rest însă…

— Atâta vreme cât o să mă țină vocea, totul va fi în ordine. Voi avea ceea ce-mi doresc. Te înșeli în privința mea. Și asta numai din pricina orgoliului dat de calitatea de cetățean de Rang Șase, a iubitei tale individualități, cum se numește. Bun, dar dacă nu vrei să mă însoțești la locuința de la Zürich, unde vrei să mergem? Acasă la tine? La mine?

— Vreau să mă mărit cu tine, insistă Heather. Atunci n-o să mai fie vorba de „acasă la tine” sau „acasă la mine”, ci de „acasă la noi”. O să renunț la cântat și o să fac trei copii, care toți să semene cu tine.

— Chiar și fetele?

— Vor fi toți băieți, îl asigură Heather.

Jason se aplecă și o sărută pe vârful nasului. Ea zâmbi, îi luă mâna și i-o lovi încetișor de mai multe ori peste dosul palmei, într-un gest afectuos.

— La urma urmei, în seara asta putem merge oriunde, acceptă el cu vocea sa joasă, hotărâtă, întotdeauna controlată și extrem de sonoră. O voce aproape paternă. În general, în lipsă de altceva, asta mergea aproape întotdeauna la Heather. Doar dacă nu-mi iau câmpii într-o bună zi, gândi el.

Philip K. Dick – FLOW MY TEARS, THE POLICEMAN SAID (Greek, Australian & Japanese editions)

Exact de asta se temea Heather. Câteodată, când se certau, în special în casa din Zürich unde nimeni nu putea nici să-i audă, nici să intervină, îi zărea pe chip această frică. Ideea de a fi singură o teroriza; el știa asta, ea știa asta, teama era o parte din realitatea vieții lor comune. Nu însă și din aceea a vieții lor publice. În calitate de artiști profesioniști autentici, dețineau aici un control rațional și complet; oricât de furioși ar fi fost unul pe altul sau indiferent cât de mult se înstrăinau, în lumea adulatră a spectatorilor, a celor ce le scriau munți de scrisori și a fanilor extrem de zgomotoși, ei funcționau ca un tot perfect. Nici măcar ura pură pe care-o încercau uneori nu putea schimba asta.

Dar, fără să aibă importanță cum, în prezent nu mai putea fi vorba despre ură între ei. Aveau prea multe în comun. Luau mult prea multe lucruri unul de la altul. Chiar și simplul contact fizic, de genul statului împreună, alături, în aeromobilul Rolls, îi făcea fericiți. Măcar cât avea să dureze…

Vârând mâna în buzunarul costumului din mătase naturală, făcut la comandă — unul dintre cele probabil zece existente în lume — Jason dădu la iveală un teanc de bancnote certificate de guvern. Un teanc de o grosime considerabilă…

— N-ar trebui să umbli cu atâția bani lichizi la tine, îl cicăli Heather, pe tonul care lui îi displăcea profund: acela al unei mame atotștiutoare și dominatoare.

— Cu ăștia, spuse Jason fluturând cărămida de bani, putem să ne plătim intrarea oriunde am…

— Doar dacă vreun student neînregistrat, scăpat chiar aseară din cine știe ce campus subteran, nu-ți retează mâna chiar de la încheietură și nu fuge cu tot cu ea și cu bănetul ăsta bătător la ochi! Întotdeauna ai fost un tip ostentativ. Ostentativ și zgomotos. Uită-te doar la cravata pe care-o porți! Uită-te la ea!

Ridicase vocea de-a binelea. Părea sincer supărată.

— Viața e scurtă, replică Jason. Iar prosperitatea și mai scurtă! Vârî totuși teancul de bancnote în buzunarul interior al hainei, netezind cu mâna umflătura pe care acesta o crease în costumul altfel impecabil. Voiam doar să-ți cumpăr ceva cu ei! mai adăugă.

De fapt, ideea îi venise abia acum, căci inițial avusese de gând să folosească banii în cu totul alt mod; intenționase să-i ia cu sine la Las Vegas, la un joc de blackjack. În calitatea lui de Rang Șase, câștiga întotdeauna la cărți. Îi avea pe toți la degetul mic, inclusiv pe dealer și chiar pe bancher.

— Minți, zise Heather. Nu intenționai să-mi iei nimic; niciodată n-o faci, ești atât de egoist și întotdeauna te gândești numai la tine… Erau de fapt bani pentru curve; aveai de gând să-ți cumperi vreo platinată cu țâțe mari și să te culci cu ea. Poate chiar în casa noastră din Zürich, unde, în caz că nu știai, eu n-am mai călcat de vreo patru luni. Aș putea la fel de bine să fiu însărcinată acum…

Jason fu surprins să constate că — dintre toate ripostele care s-ar fi putut perinda prin mintea femeii — ea o alesese tocmai pe aceasta. Dar existau multe lucruri legate de Heather pe care nu le înțelegea; ca și în cazul fanilor, și față de el femeia avea o mulțime de secrete.

Și totuși, de-a lungul anilor, aflase o mulțime de lucruri despre ea. Știa, de exemplu, că în 1982 făcuse un avort — alt secret bine păzit. Știa și că, la un moment dat, fusese măritată ilegal cu un student, lider de comunitate, și că — vreme de circa un an — trăise în cotloanele subterane ale Universității Columbia, printre studenții bărboși și urât mirositori, ținuți în izolare în acele subterane de către poli și nați — membri ai poliției și ai gărzii naționale, care înconjuraseră fiecare campus și îi împiedicau pe cei din interiorul acestora să revină în societate, exact așa cum ai împiedica șobolanii să fugă de pe o corabie care se scufundă.

Și mai știa că, în urmă cu un, an fusese arestată pentru posesie de droguri. Doar familia putred de bogată și atotputernică a lui Heather reușise să-i plătească eliberarea; căci altfel banii, carisma și faima femeii se dovediseră neputincioase în fața poliției.

Heather fusese la început copleșită de ceea ce se abătuse asupra sa, dar acum părea să se simtă bine. Ca toți cei de Rang Șase, avea o enormă capacitate de recuperare, implementată cu grijă în fiecare dintre ei, printre multe alte lucruri… Lucruri pe care nici Jason, la patruzeci de ani, nu le cunoștea în întregime. Deși i se întâmplaseră și lui destule. În special sub formă de cadavre, rămășițe ale altor artiști animatori pe care-i călcase în picioare în lungul său drum către vârful piramidei.

— Cravatele astea țipătoare…, începu el.

Philip K. Dick – FLOW MY TEARS, THE POLICEMAN SAID (Polish, Hungarian & Yougoslave editions)

Moment în care sună telefonul. Îl ridică și răspunse. Probabil era Al Bliss, cu ratele de audiență din acea seară.

Dar nu era el. Vocea unei tinere îi asaltă urechea, pe un ton pătrunzător și strident.

— Jason? întrebă ea foarte tare.

— Da, răspunse el. Acoperind receptorul, îi spuse lui Heather: E Marilyn Mason. De ce naiba i-oi fi dat numărul de telefon al aeromobilului?

— Cine dracu’ e Marilyn Mason? se răsti Heather.

— Îți spun eu mai târziu… Luă mâna de pe receptor: Da, dragă, e chiar Jason, personal. Jason reîncarnat. Ce se întâmplă? Nu prea pari a fi în apele tale. Iar vei fi evacuată? Îi făcu cu ochiul lui Heather și arboră un zâmbet răutăcios.

— Scapă de ea, îi ceru femeia.

Acoperind iarăși receptorul, Jason replică:

— Asta fac. Încerc. Nu vezi?

Continuă, în receptor:

— Ok, Marilyn. Spune-mi ce te apasă, de asta sunt aici.

De doi ani, Marilyn Mason era ca și protejata lui. Oricum, voia să devină cântăreață — să fie faimoasă, bogată, adulată, exact ca el. Într-una dintre zile se plimba prin studioul unde aveau loc repetițiile, și atunci el o remarcase. O față micuță și îngrijorată, cu picioare scurte, fusta ultramini — conform obiceiului său, înregistrase toate amănuntele din prima. O săptămână mai târziu, îi aranjase o audiție la Columbia Records, cu artiștii și producătorul lor de față.

Se petrecuseră multe în acea săptămână, dar nimic având legătură cu muzica.

Marilyn îi țipă strident în ureche:

— Trebuie să te văd. Altfel, o să mă sinucid și vina va fi numai a ta. Pentru tot restul vieții! În plus, o să-i spun femeii ăleia, Heather Hart, că ne-am culcat împreună tot timpul!

Jason avu un oftat interior. La naiba, era deja obosit, epuizat de show-ul ăla blestemat în care, timp de o oră, trebuia să zâmbească, să zâmbească, și să tot zâmbească… încontinuu.

— Sunt în drum spre Elveția, unde am să-mi petrec restul nopții, anunță el pe un ton ferm, ca și cum ar fi vorbit cu un copil isteric. De obicei, când Marilyn era într-una dintre stările sale cvasiparanoice, în care lansa încontinuu acuzații, chestia ținea. Dar nu și acum, evident.

— O să-ți ia doar cinci minute să ajungi până aici, cu Rolls-ul ăla al tău de un milion de dolari, îi răcni în ureche Marilyn. Vreau să vorbesc cu tine doar cinci secunde. Am ceva foarte important să-ți spun…

Probabil e gravidă, își spuse Jason. Cine știe când, intenționat — sau poate neintenționat — uitase să-și ia pilula.

— Ce poți să-mi spui în cinci secunde, pe care să nu-l știu deja? rosti el tăios. Spune-mi acum!

— Vreau să fii aici, cu mine! exclamă ea, cu obișnuita-i lipsă de respect. Trebuie să vii. Nu te-am mai văzut de șase luni și de-atunci m-am gândit foarte mult la relația noastră. Dar, mai ales, la acea ultimă audiție…

— Bine, mormăi el, simțindu-se plin de resentimente și de amărăciune. Asta primea dacă încercase să-i ofere unui antitalent o carieră! Așeză în grabă telefonul în furcă și se întoarse spre Heather.

— Mă bucur că n-ai dat niciodată peste ea. E o adevărată…

— Aiurea! N-am „dat niciodată” peste ea pentru că ai avut grijă ca asta să nu se întâmple!

— Oricum, zise el, luând o curbă la dreapta cu aeromobilul, n-am făcut decât să-i aranjez una sau două audiții, iar ea le-a ratat pe amândouă. Așa că acum, ca să-și păstreze respectul de sine, trebuie să mă învinovățească pe mine că aș fi cumva implicat în propriul său eșec. Pricepi cum vine…

— Are țâțe mișto? întrebă brusc Heather.

— La drept vorbind, da. Zâmbi răutăcios și Heather izbucni în râs. Doar îmi știi slăbiciunea, continuă el. Dar îți garantez că m-am ținut de partea mea de învoială! I-am obținut audiția… de fapt, două audiții. Ultima a fost acum șase luni și de-atunci știu precis că tot tună și fulgeră în privința rezultatului. Mă întreb ce-o vrea să-mi spună…

Cuplă modulul de control în poziția de curs automat spre clădirea în care se afla apartamentul lui Marilyn, cu zona sa de aterizare nu prea mare, dar bine concepută.

Philip K. Dick – FLOW MY TEARS, THE POLICEMAN SAID (US editions)

***

— Probabil că e îndrăgostită de tine, îi spuse Heather în vreme ce el cobora trenul de aterizare și așeza aeromobilul pe sol.

— La fel ca alte patruzeci de milioane, replică glumeț Jason.

Heather se așeză confortabil pe locul pilotului în aeromobil și anunță:

— Nu sta prea mult. Altfel plec de una singură!

— Și mă lași cu Marilyn pe cap?

Râseră amândoi.

— Am să mă întorc, anunță el și traversă acoperișul pentru a găsi ascensorul. Apăsă pe buton.

Când intră în apartamentul lui Marilyn, văzu din prima clipă că aceasta își ieșise din minți. Fața îi era crâmpoțită și strâmbă; trupul — atât de chircit asupra lui însuși, încât ai fi zis că încearcă să se autodigere. Iar ochii… Foarte puține lucruri legate de femei, în vreun fel sau altul, puteau să-l facă să se simtă neliniștit, dar acesta reuși pe deplin. Ochii ei, complet rotunzi, îl priveau sfredelitor, în vreme ce stătea tăcută dinaintea lui, cu brațele încrucișate, dură și rigidă ca o bucată de metal.

— Vorbește, poftim! zise Jason încercând să preia avantajul situației. Te ascult!

De obicei — de fapt, practic de fiecare dată —, când venea vorba despre o femeie, reușea să controleze situația. Era specialitatea lui. Acum însă, nu prea se simțea în largul său. Căci Marilyn continua să nu spună nimic. Fața ei, sub urmele de machiaj, devenise complet lipsită de sânge, ca și cum ar fi aparținut unui cadavru animat.

— Mai vrei încă o audiție? întrebă el. Asta vrei?

Marilyn scutură din cap, în semn de negare.

— Bine, spune-mi atunci despre ce e vorba, rosti el obosit și încurcat. Totuși, nu lăsă să i se vadă asta în voce. Era mult prea șiret, mult prea experimentat, ca să-i dea voie să-i surprindă nesiguranța. Într-o confruntare cu o femeie, aproape nouăzeci la sută e cacealma. De ambele părți. Ceea ce contează nu este ce faci, ci cum faci.

— Am ceva pentru tine…

Marilyn se răsuci pe călcâie, dispărând în bucătărie. Cu pași mari, el o urmă.

— Dacă încă îmi reproșezi fiascoul celor două…, începu să spună.

Mary îl întrerupse.

— Poftim! zise ea, întorcându-se. Luă din chiuvetă un sac de plastic și rămase o clipă nemișcată, cu fața la fel de palidă, cu trupul rigid, cu ochii ieșiți din orbite și privirea fixă. Apoi deschise sacul, își roti brațul ca pe-o morișcă și zvârli ceea ce se afla înăuntru în direcția lui.

Totul se întâmplă foarte repede. Jason se dădu înapoi din instinct, dar o făcu prea târziu și prea lent. Creatura extraterestră asemănătoare unui burete adeziv, pe numele său Callisto, își înfipse imediat în pieptul lui cele cincizeci de tuburi destinate hrănirii, afundându-le adânc în carne.

Jason se năpusti imediat asupra dulapurilor suspendate din bucătărie, deschise ușile la întâmplare și înșfăcă o sticlă de whisky pe jumătate plină. Îi deschise capacul cu mișcări nesigure și-i turnă conținutul peste creatura agățată de pieptul lui. Gândurile îi erau foarte clare, gândirea — extrem de lucidă. Nu intră în panică, se mulțumi să toarne în continuare whisky peste creatură.

Timp de o clipă, nimic nu se întâmplă. Jason încă se ținea bine și reuși să nu intre în panică. Apoi, creatura începu să se acopere de umflături, să se zbârcească și să cadă fâșii-fâșii, de pe pieptul lui pe podea. În scurt timp, muri.

Simțindu-se foarte slăbit, bărbatul se așeză la masa din bucătărie. Lupta din greu cu leșinul. Unele dintre tentaculele creaturii încă se aflau în trupul lui, cât se poate de vii.

— Nu-i rău, reuși el să silabisească. Cât pe ce să-mi vii de hac, curva dracului!

— Încă nu, replică Marilyn sec, fără urmă de emoție în glas. Mai ai, în corp, tuburile de hrănire ale creaturii, știi asta. Uită-te doar cum arăți! Iar o sticlă de whisky nu este suficient pentru a le îndepărta. Nimic, de fapt, nu este suficient!

Exact în momentul ăsta, Jason leșină. Ca prin ceață, zări podeaua în verde și cenușiu apropiindu-se vertiginos de fața lui, apoi totul se transformă într-un gol total. Un vid în care el nici nu mai era prezent.

Philip K. Dick – FLOW MY TEARS, THE POLICEMAN SAID (UK editions)

***

Durere… Deschise ochii și, cu gesturi reflexe, își pipăi pieptul. Costumul din mătase naturală, lucrat manual, dispăruse. Purta acum o uniformă de spital, din bumbac, și zăcea întins pe spate pe o targă cu rotile. „Dumnezeule!” rosti el răgușit, în timp ce doi membri ai serviciilor sanitare îl plimbau pe coridoarele spitalului.

Heather Hart era aplecată deasupra lui, cu un aer îngrijorat și răvășit, dar — la fel ca și el — reușea să-și controleze pe deplin simțurile.

— Știam eu că ceva nu e-n regulă, rosti ea grăbită, în timp ce brancardierii îl introduceau într-o cameră. Nu te-am mai așteptat în aeromobil, am venit după tine.

— Probabil te gândeai c-o să ne găsești pe amândoi în pat, spuse el cu voce slabă.

— Doctorul a zis, îl informă Heather, că dacă mai treceau cincisprezece secunde ai fi decedat din cauza unui viol somatic, cum l-a numit el. Provocat de intrarea chestiei ăleia în tine.

— I-am venit de hac. Dar tuburile prin care se hrănea au rămas în mine, așa c-a fost prea târziu.

— Știu, spuse Heather. Mi-a spus doctorul. Au de gând să te opereze cât mai repede. S-ar putea să reușească să facă ceva, dacă tuburile n-au pătruns prea adânc în organism.

— Am acționat bine, scrâșni din dinți Jason. Închise ochii, încercând să-și învingă durerea. Dar nu suficient de repede. Nici pe departe… Deschise ochii și o văzu pe Heather plângând. Atât de grav e? întrebă el. Îi luă mâna într-ale sale. Heather îi strânse cu putere degetele, și el simți întreaga ei dragoste izvorând din acest gest. Apoi, totul dispăru. Exceptând durerea. În rest însă, nu mai exista nimic: nici Heather, nici spitalul, nici personalul medical, nici lumina. Și nici sunetele. Singurul lucru rămas fu o clipă eternă care-l înghiți complet…

Ediția din 25.05.2013  a emisiunii EXPLORATORII LUMII DE MÂINE va fi dedicată integral unui domeniu extrem de iubit al artelor vizuale, și anume banda desenată. Pentru a discuta despre BD-UL ROMÂNESC ÎN SEMESTRUL I-2013 i-am invitat în studio pe DODO NIȚĂ (scriitor, analist, comentator al fenomenului BD) și MIHAI IONAȘCU (editor al revistei HARAP ALB CONTINUĂ).

Împreună, vom încerca să aflăm care au fost cele mai mari realizări ale benzii desenate românești în primul semestru al acestui an, dacă ne gândim la faptul că am reușit să organizîm două evenimente cu rezonanță internațională, Comic Con 2013 (primul de acest fel în Europa de Est) și Otaku Festival 2013 (Ediția a VII-a).

Vom discuta de asemenea despre destinul revistei HARAP ALB CONTINUĂ (ajunsă în prezent la numărul 4 – pe care, mărturisesc, îl voi vedea în premieră, împreună cu voi, în cadrul emisiunii!),  dar și despre alte reușite ale unui domeniu extrem de dinamic – și de neconvențional! – al artelor plastice românești, care pare a se simți mult mai bine decât domeniile tradiționale.

Vă invit să ne urmăriți așadar, între orele 13,15-13,45, pe lungimile de undă ale postului de radio ROMÂNIA CULTURAL, după cum urmează:

# pe internet la adresele http://cultural.srr.ro sau http://srr.ro/stream/rrc.asx;

# la radio, în Bucureşti pe 101,3 FM, iar în ţară, după cum cred că deja știți:

*Alexandria – 89,7 FM *Arad – 106,8 FM *Bacău – 101,8 FM *Baia Mare – 100,1 FM *Bârlad – 102,8 FM *Bihor – 105,8 FM *Bistriţa – 101,3 FM *Botoşani – 100,8 FM *Braşov – 105 FM *Valea Prahovei – 104,1 FM *Buzău – 103,7 FM *Câmpulung Moldovenesc – 98,7 FM *Cluj-Napoca – 101 FM *Craiova – 101,1 FM *Deva – 105 FM *Focşani – 101 FM *Galaţi – 101,6 FM *Giurgiu – 102,6 FM *Harghita – 106,8 FM *Iaşi – 103,1 FM *Mangalia – 92,7 FM *Maramureş – 100,8 FM *Miercurea Ciuc – 98,4 FM *Oradea – 96,1 FM *Petroşani – 90,6 *Piatra Neamţ– 100,3 FM *Ploieşti – 104,1 FM *Rm.Vâlcea – 102,5 FM *Satu Mare – 96,1 FM *Sibiu – 103,7 FM *Suceava – 101,6 FM *Tg.Mureş – 104,9 FM *Tg.Jiu – 89,5 FM *Timişoara – 100,7 FM *Tulcea – 102 FM *Turnu Severin – 105,8 FM *Vaslui – 102,4 FM *Vatra Dornei – 107,7 FM *Zalău – 105 FM.

Pe final, am să vă arăt și copertele setului de trei numere ale revistei Harap Alb continuă… ce vor putea fi obținute de primii doi ascultători care vor suna la numerele de telefon 021-311.12.40 și 021-319.05.05. Iată-le:

Vă aștept așadar la o emisiune pe care eu o consider extrem de interesantă, având în vedere amploarea pe plan mondial a fenomenului discutat. Rămâne să vă convingeți și singuri dacă am avut dreptate sau nu…

Se pare că de ceea ce m-am temut, n-am scăpat: cele câteva săptămâni despre care pomeneam într-un articol anterior s-au transformat în câteva luni. Deși purtasem tratative avansate cu una dintre editurile interesante (pe plan literar) din România pentru publicarea antologiei FERESTRELE TIMPULUI la Bookfest 2013, s-a dovedit că proverbul ”Ferește-mă Doamne de prieteni, că de dușmani mă apăr singur” este unul definitoriu pentru societatea nostră de azi, indiferent de gradul de cultură, educație și bun-simț al diverselor grupuri profesionale, culturale, de interese etc., etc. – numiți-le voi cum vreți. Ca urmare, rămas „în aer” cu apariția antologiei, a trebuit să caut soluții alternative. Și le-am găsit, unde credeți? La… alți prieteni!  Atunci mi s-a confirmat și proverbul „Prietenul la nevoie se cunoaște”, așa că tot ce-am spus până acum e ca raportul dintre materie și antimaterie, adică se anulează reciproc! Da, dar numai la proverbe… Căci, în rest, vă pot confirma următoarele:

1. Antologia FERESTRELE TIMPULUI va apărea la Gaudeamus 2013.

2. Editura care va publica antologia va fi aceeași ca și în cazul „Scornelilor Moșului SF”, MILLENNIUM BOOKS.

3. Antologia va cuprinde povestirile a 15 scriitori, plus prefața antologatorului și o listă bio-bibliografică. Autorii sunt, în ordinea dorită de realizatorul antologiei:

01. Adrian Buzdugan

02. Roxana Brînceanu

03. Ștefana Czeller

04. Eugen Cadaru

05. Ioana Vișan

06. George Lazăr

07. Oliviu Crâznic

08. Narcisa Stoica

09. Liviu Radu

10. Cristina Ghidoveanu

11. Aron Biro

12. Ana-Veronica Mircea

13. Ciprian Mitoceanu

14. Antuza Genescu

15. Florin Pîtea

Țin să le mulțumesc pe această cale și să-i rog să mai aibă puțintică răbdare, pentru ca proiectul nostru să aibă cu adevărat parte de o lansare și de o vizibilitate așa cum trebuie.

4. Titlurile povestirilor vă vor fi dezvăluite pe parcursul următoarelor luni, împreună cu „making of”-urile fiecărei lucrări, pentru a nu vă lipsi de plăcerea unor lecturi inedite și – cred eu – cu totul deosebite, după cum o să vă convingeți și singuri, când veți avea la dispoziție cartea.

5. Coperta se pare că nu va fi niciuna dintre cele propuse de mine, noul editor având alte păreri în această privință. Vă mărturisesc cu regret că după ce toată lumea a vrut coperta polonezului macrebisz, demersul nu s-a materializat – și nu din pricina banilor, ci (mi s-a spus) din motive tehnice! So be it… Pentru culoare, vă mărturisesc cinstit că alegerea mea se îndrepta spre lucrarea semnată de argentinianca gabriella (pseudonim pe deviantART: vampirekingdom), intitulată The Giant Peach. Nu neapărat cu fonturile noastre, cum ni s-a tot reproșat (deși nu știu de ce, pentru că am încercat să dăm un aer de distincție cărții, așa cum merită, iar asta n-o poți face cu fonturi „revoluționare” – dar poate că sunt alții mai pricepuți care ne pot explica despre ce e vorba!). V-o mai arăt o dată, doar de drag:

Când se va lua o decizie finală din partea editurii în privința acestui aspect, desigur că o să vi-o aduc la cunoștință, pentru a ști ce trebuie să urmăriți dacă vreți să achiziționați cartea.

În rest. tot ce pot să vă doresc este succes la cumpărături la Bookfest 2013, unde vă vor aștepta o serie de titluri incitante, după cum voi încerca să vă arăt în zilele următoare…

Dacă vă-ntrebați ce-i cu titlul ăsta ciudat, am să vă spun eu la ce mă refer, pe parcursul celor două sau trei articole pe care le dedic celor ce vor să-și completeze (sau să-și creeze de la zero!!!) o bibliotecă SF&F adevărată, dar nu știu prea bine cu ce s-o „umple”. Ei bine, răspunsul e simplu: este suficient să vă puneți din timp bani deoparte pentru îndeplinirea țelului multvisat, iar apoi – când vin târgurile de carte importante (de obicei, Bookfest în primăvară și Gaudeamus în toamnă – dar nu numai!) – să spargeți pușculița și cu sumele astfel rezultate să vă duceți „chitit” la standurile editurilor în stare să vă satisfacă cererea neostoită de SF și fantasy (sau fantastic, sau horror, sau parabolă, sau suprarealism, sau ce mai vreți voi – numai să vă placă!). Acolo veți găsi exact acele titluri pe care le-am selectat eu în aceste zile pentru voi, după următoarele considerente:

1. Să se poată încadra în orice moment într-un top 500 al science fiction-ului sau fantasy-ului mondial sau într-un top 50 al genului în România.

2. Să nu fie foarte scumpe, în condițiile unor ediții paperback acceptabile calitativ, dar dacă cineva dorește să-și facă o bibliotecă de hardcover-uri atunci să poată beneficia de diversele promoții și reduceri de preț pe care le propun asemenea manifestări anuale, la care toți editorii vor să rupă gura… „târgului”!!! 

3. Să existe lucrări din cele mai diverse genuri, pe toate gusturile și pentru toate vârstele, în așa fel încât biblioteca „de acasă” să fie una esențială, de lăsat urmașilor.

4. În cazul traducerilor, să fie alese cele mai bune variante ale celor mai buni traducători, iar în cazul edițiilor autohtone – cele mai reușite, mai îngrijite și mai complete producții ale caselor de editură autohtone, cu cea mai mare pricepere și expertiză în domeniu.

5. În fine, dacă experiența mea de-o viață în acest domeniu vă poate fi de folos, am asezonat totul cu o parte dintre cărțile mele preferate dar și cu cele mai cunoscute reușite în domeniul traducerilor pe care le-am oferit până acum publicului românesc.

Acestea fiind zise, să începem cu

A. Editura PALADIN

Lansată în 2012 ca imprint specializat în SF&F al Grupului editorial ART, are avantajul unei echipe solide condusă de MICHAEL HAULICĂ – omul care a lăsat deoparte majoritatea celorlalte preocupări pentru a se putea ocupa în liniște de acest proiect extrem de ambițios, ale cărui rezultate se pot vedea deja prin numărul și calitatea volumelor publicate. Iată-le, pe cele apărute până în prezent, la care se adaugă și alte titluri interesante ale trustului, pe care eu chiar le-aș fi lăsat în „grădina” celor de la Paladin. Dar, cum nu eu decid, asta e…

Aș mai aminti de cărțile lui Karel Capek, Roald Dahl, Neil Gaiman sau Jules Verne, dar majoritatea dintre acestea sunt reeditări sau ediții limitate, așa că tot ceea ce vedeți mai sus este de luat în seamă! Pentru amănunte suplimentare în legătură cu fiecare carte, puteți clickui cu nădejde aici.

În ceea ce privește programul de la Bookfest 2013, există și un afiș care vă poate ghida în demersul vostru de a găsi volumele prezentate mai înainte:

B. Editura TREI

Condusă de fostul coordonator al colecției Nautilus de la Nemira, MIHAI DAN PAVELESCU, colecția ”Epsilon” (cel puțin așa se numea inițial, nu știu dacă denumirea mai este de actualitate în prezent) a crescut încetul cu încetul, până la ceea ce este astăzi – adică un brand adevărat, pe care nici un fan SF nu-l poate trece cu vederea dacă vrea să se țină la curent cu marile reușite ale genului. Puteți cere cu încredere, așadar, titlurile următoare:

Editura Trei mai are însă și alte titluri și colecții interesante de oferit, așa că la Târg s-ar putea să aveți vreo surpriză de proporții – în sensul că ați plecat să cumpărați ceva și v-ați întors acasă având în sacoșe cu totul altceva !!! Dar parcă la hipermarket se întâmplă altfel ???

Nu știu dacă vor fi lansări sau nu – comunicarea la români nu e una prea ușoară – dar dacă doriți să aflați amănunte, puteți intra pe site-ul editurii, pe pagina sa de Facebook sau să sunați pur și simplu la sediu, dacă s-o mai găsi cine să vă răspundă! Sfatul ăsta e valabil pentru tot ce-am să vă prezint de-acum încolo, așa că memorați-l sau notați-l cu grijă, căci n-am să mai revin asupra lui…

Urmează o surpriză, adică

C. Editura CURTEA VECHE

Mărturisesc cinstit că până la Bookfest-ul din 2012 habar n-aveam că sus-meționata editură cochetează cu ficțiunea speculativă de sorginte distopică, noir și horror. Norocul meu este că s-a găsit un om milostiv, în persoana lui Liviu de la blogul FanSF, care să-mi lumineze – la bătrânețe – mintea cea dusă cu sorcova pe meleaguri exclusiv anglo-saxone. Am căutat, am explorat, am scormonit și iată ce-am aflat/descoperit (vorba prietenului Florin Pîtea, cyberțesătorul nostru): rușii rules când vine vorba de distopii și de absurd, ba chiar de horror est-european! Lista mea favoarită de titluri este următoarea (în care s-a inclus și un spaniol, așa pentru culoare… ) :

Abia aștept să cotrobăi și în acest an prin rafturile de la standul Curtea veche, să văd ce mai „pică”, fiindcă prețurile din anii precedenți au fost imbatabile iar calitatea cărților și a traducerilor în românește absolut remarcabilă. Este exemplul cel mai elocvent despre cum pot conviețui SF-ul și mainstream-ul într-o lume a literaturii lipsită de prejudecăți, în care singurul criteriu rămâne VALOAREA.

Mai rămâne să țineți minte un lucru, pe care iarăși n-am să-l mai repet până la sfârșitul acestei serii de articole, și anume că orice fel de date suplimentare pot fi obținute de pe site-urile editurilor ce  vă interesează. Ei vă vor lămuri mult mai bine decât mine asupra promoțiilor, reducerilor de preț și facilităților oferite cumpărătorilor fideli, așa că n-am de gând să fac pe intermediarul, pentru că nu e cazul.

Mergem acum la ultima editură din acest articol…

D. Editura LEDA

Cu toate că am avut o serie de experiențe nefericite cu această firmă (dar parcă există vreun traducător pe lumea asta care să nu intre – la un moment sau altul – în conflict cu angajatorul său?), după ce totul părea să meargă foarte bine, nu pot să nu recunosc faptul că între titlurile de SF&F publicate de ea de-a lungul anilor se află unele extrem de importante și care ar trebui să existe musai în biblioteca oricărui pasionat al genului. Iată o selecție – marturisesc, incompletă – care dovedește că decizia diriguitorilor grupului editorial Corint de a renunța la SF-ul autentic este nu o greșeală de marketing, ci de-a dreptul o prostie monumentală, căci obstinația de a promova cu orice preț urban fantasy-ul de calitate îndoielnică se pare că a condus la o situație economică vecină cu falimentul (n-o spun eu, o dovedesc datele de la Registrul Comerțului!!!). Una peste alta, deși eu și Băbutza SF avem interdicție de publicare la respectivul trust – lucru pe care l-a aflat de la mine și ultimul director editorial al editurii Corint, Tudor Călin Zarojanu! -, deontologic vorbind nu pot trece sub tăcere reușitele anterioare ale editurii cu pricina. Iată-le – și să știți că merită toți banii, atât din punct de vedere al conținutului, cât și al traducerii și al produsului final, CARTEA ca atare:

La care se adaugă, bineînețeles, summa cum laude, ciclul (neterminat de tradus, e-adevărat!) Cartea Soarelui Nou al lui Gene Wolfe, în excelenta traducere a Irinei Horea:

Cam atât la acest moment… Urmează, în articolul viitor, editurile Paralela 45, Millennium Books și – evident! – Nemira. Până atunci, succes la cumpărături!  Iar mie, somn ușor !!!

Buun, am revenit cu ghidul de cumpărături SF&F la Bookfest 2013, manifestare care se dovedește a fi una extrem de serioasă, după cum o arată multitudinea de articole din presa tipărită și online. O estimare a celor de la RL online duce numărul editurilor prezente la Târg la circa 200, ceea ce nu-i rău deloc. Păcat că avem atât de puține edituri specializate pe domeniul care ne preocupă, dar la urma urmei să nu vorbim cu păcat: cei din domeniul literaturii polițiste sau al benzii desenate stau și mai rău, dacă asta poate fi o consolare… (Pentru informarea voastră, mie-mi foarte mult ambele domenii!)

Să ne întoarcem însă la… cărțile noastre și să vedem ce mai putem adăuga în biblioteca personală dacă ne vom opri, de pildă, la standul pe care stă scris

E. Editura PARALELA  45

Indubitabil, a devenit o adevărată instituție pentru orice fan SF, având în vedere că echipei sale de realizatori i se datorează publicarea în românește a celor mai multor dintre scrierile fraților Strugațki. Cum la Târgul precedent am găsit nu mai puțin de trei formule de prezentare grafică aflate la vânzare în același moment, m-am gândit să vă arăt TOATE copertele cu toate edițiile românești din opera celor doi scriitori ruși, apărute vreodată la editura Paralela 45. Întrucât se vând în același timp, depinde cum v-o fi norocul dacă vreți să aveți toate cărțile, indiferent de ediție.

Desigur însă că cea mai cunoscută și mai îndrăgită lucrare a fraților Strugațki rămâne romanul care l-a inspirat pe regizorul Andrei Tarkovsky în realizarea celebrului film Călăuza, și anume:

Vă doresc succes la „vânătoarea” de artefacte în „Zona” Strugațki , deschisă la Paralela 45 !!!

Urmează, neîndoielnic

F. Editura MILLENNIUM BOOKS

Colaborarea mea cu Ursul din colțul hărții datează din 2005 și – în pofida unor suișuri și coborâșuri, inerente, cum spuneam, în cazul relației traducător/editură sau viceversa! – mi-a adus și cele mai multe satisfacții. Șase titluri din sequel-urile la Dune de Frank Herbert, trei romane din ciclul Războiul bătrânilor de John Scalzi și o serie de nuvele pentru revista Galileo, versiunea tipărită, precum și o mulțime de cărți excelente primite spre redactare au făcut ca – la fel ca și soția mea, Cristina, aka Băbutza SF – să devin un soi de colaborator permanent al editurii. Și când mă gândesc că au trecut deja opt ani de-atunci…

Haideți să vedem ce-ar merita să aveți în bibliotecă din producția acestei edituri considerate „de nișă” întrucât în prezent se preocupă în principal de autorii români și de antologii (fie acestea tematice ori nu), dar și de istorie și critică literară – lucru absolut remarcabil.

Să începem cu romanele lui John Scalzi…

Vorbeam de antologii. Cele mai importante, din punctul meu de vedere, sunt următoarele:

Cât privește proza autorilor români, fie ei tineri

sau bătrâni

dar și scrierile de istorie și teorie literară

acestea au devenit o „obișnuință” care a făcut ca foarte repede Millennium Books să devină o editură de referință a SF-ului românesc.

Ultima lor „descoperire” este aceea a unei colecții de proză de dimensiunea unor nuvele, din care au apărut până în prezent 4 titluri, cele de mai jos…

Desigur, dacă veți merge pe site-ul editurii, veți descoperi multe alte titluri de interes, așa că… succes!

Ultima editură despre care voiam să vă vorbesc este – évidemment! -

G. Editura NEMIRA

Mulți dintre voi știu (iar dacă nu știu, află acum) că relația mea cu Nemira (cel puțin în ceea ce mă privește) este una specială. Am fost alături de ei încă de la început, din 1991, am dat denumirea brandului Nautilus, am tradus și publicat prima carte din această colecție („Visează androizii oi electrice?” de Philip K. Dick), apoi altele – de Gérard Klein, Philip K. Dick, Roger Zelazny sau Emmanuel Carrère (ultima în colaborare cu Liviu Radu) -, am redactat cărți și am îngrijit ediții apărute în cuprinsul său, am publicat primele trei numere (pe hârtie!) ale revistei Nautilus ș.a.m.d. A fost o perioadă frumoasă uneori, neplăcută alteori (din cauza anumitor persoane la fel de trecătoare ca și vremea/vremurile), este și acum dacă nu frumoasă, măcar civilizată (ceea ce nu-i puțin lucru!) – într-un cuvânt e bine !!! În plus, când mă gândesc de unde am plecat și unde s-a ajuns, nu pot decât să mă bucur la ideea că am pus și eu umărul (cândva, pe parcurs) la această reușită.

De-ajuns însă cu amintirile, să trecem la cumpărături…

Primul lucru de care cred că trebuie să țineți seama este existența unor pachete promoționale. Iată câteva:

De-aici încolo, rămâne doar să vă hotărâți ce anume doriți.

Saga DUNE?

Ciclul ODISEILOR?

Saga lui ENDER?

Ori poate doriți URZEALA TRONURILOR, indiferent de ediție?

Dar cred că nici Philip K. Dick nu-i de lepădat, nu?

Ce ziceți însă de Suzanne Collins și-ale sale JOCURI ALE FOAMEI?

Ba, dacă stau să mă gândesc, Stephen King merită și el un pic de atenție…

Pentru nostalgicii CPSF Anticipația există o soluție mult mai actuală…

Deși, eu unul, tot pe MAEȘTRII SF-ULUI ROMÂNESC îi prefer…

Uf! Nu-i așa că e greu? Mergeți astăzi la lansările din Ziua SF-ului la Bookfest 2013 și rezolvați odată problema asta…. SUCCES ȘI LECTURI PLĂCUTE !!!

Ediția de sâmbătă a celei mai vechi emisiuni de SF radiofonic din Europa, EXPLORATORII LUMII DE MÂINE, îl va avea ca invitat pe diplomatul, cadrul universitar, criticul și istoricul literar MIRCEA NAIDIN, cu ocazia apariției volumului NAȘTEREA LITERATURII SCIENCE FICTION. DEFINIȚIE, ORIGINI, FONDATORI, primul dintr-o serie de patru ce vor fi publicate în seria Metatexte a Editurii Millennium Books.

Citez din prezentarea de pe coperta a IV-a a  cărții: „Ceea ce se găsește între copertele cărții lui Mircea Naidin este esențial, de neînlocuit, obligatoriu și unic pentru oricine dorește să se apropie sau să înțeleagă mai bine literatura SF. Nici un studiu despre science fiction nu va mai fi complet fără menționarea acestei cărți. Este o demonstrație strălucită a unui mod de gândire foarte viu, foarte actual…”

Spuneam că volumul reprezintă unei serii intitulate Literatura science fiction – O tetralogie critică și didactică. Iată cum va arăta ea în final:

Desigur însă că vom mai vorbi și despre alte probleme legate de starea science fictionului actual, a criticii și istoriei literare în domeniu, despre cărți și autori favoriți etc.

Pentru a putea fi părtași la această emisiune-eveniment, vă invit să intrați între orele 13,15-13,45 pe lungimile de undă ale postului Radio România Cultural, după cum urmează:

# pe internet la adresele http://cultural.srr.ro sau http://srr.ro/stream/rrc.asx;

# la radio, în Bucureşti pe 101,3 FM, iar în ţară, după cum cred că deja știți:

*Alexandria – 89,7 FM *Arad – 106,8 FM *Bacău – 101,8 FM *Baia Mare – 100,1 FM *Bârlad – 102,8 FM *Bihor – 105,8 FM *Bistriţa – 101,3 FM *Botoşani – 100,8 FM *Braşov – 105 FM *Valea Prahovei – 104,1 FM *Buzău – 103,7 FM *Câmpulung Moldovenesc – 98,7 FM *Cluj-Napoca – 101 FM *Craiova – 101,1 FM *Deva – 105 FM *Focşani – 101 FM *Galaţi – 101,6 FM *Giurgiu – 102,6 FM *Harghita – 106,8 FM *Iaşi – 103,1 FM *Mangalia – 92,7 FM *Maramureş – 100,8 FM *Miercurea Ciuc – 98,4 FM *Oradea – 96,1 FM *Petroşani – 90,6 *Piatra Neamţ– 100,3 FM *Ploieşti – 104,1 FM *Rm.Vâlcea – 102,5 FM *Satu Mare – 96,1 FM *Sibiu – 103,7 FM *Suceava – 101,6 FM *Tg.Mureş – 104,9 FM *Tg.Jiu – 89,5 FM *Timişoara – 100,7 FM *Tulcea – 102 FM *Turnu Severin – 105,8 FM *Vaslui – 102,4 FM *Vatra Dornei – 107,7 FM *Zalău – 105 FM.

Vom avea și un premiu de fidelitate surpriză, pentru cel care va suna primul la telefoanele deja cunoscute, 021-311.12.40 și 021-319.05.05.

Vă așteptăm cu nerăbdare și nu uitați: merită să fiți alături de noi, după

Continuăm să adăugăm noi pagini la serialul nostru

Următorii doi ani de apariții editoriale în domeniul ce face obiectul acestui serial continuă să aducă în fața publicului alte debuturi ale generației optzeciste a SF-ului românesc: Leonard Oprea, Gheorghe Păun, Alexandru Ungureanu, Rodica Bretin sau Radu Honga, dar și seria de antologii Alexandru Mironov & Comp., împărțite între diverse edituri care voiau să mai aibă succes și în afara planului editorial impus de Consiliul Culturii și Educației Socialiste, echivalentul actualului Minister al Culturii. Literatura străină trăiește în special prin reeditări ale clasicilor, grație Editurii Univers prin diversele sale colecții, dar mai mult de-atât nu cred că se poate spune. Chiar și-așa, în speranța că veți găsi totuși ceva interesant, vă invit să studiați puțin

APARIȚIILE DE FICȚIUNE SPECULATIVĂ  DIN 1984-1985

1984-Agopian, Ștefan – MANUALUL ÎNTÂMPLĂRILOR (Ed. Cartea Românească)

*Anul apariţiei: 1984

  Autor(i): Agopian, Ștefan

  Titlu: MANUALUL ÎNTÂMPLĂRILOR

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Cartea Românească

Colecţia: -

  Tip carte: Povestiri

  Nr. de pagini: 92

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: Al. Szatmary

  Redactor: Mircea Ciobanu

  Tehnoredactor: Gheorghe Chiru

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: Cuprins: *Moartea pentru patrie; *Cumpǎtarea; *Arta rǎzboiului; *Poveștile geografului; *Crǎciun cu Miloradovici; *Lazaret.

1984-Anania, George – ACȚIUNEA LEBĂDA (Ed. Ion Creangă)

*Anul apariţiei: 1984

  Autor(i): Anania, George

  Titlu: ACŢIUNEA LEBĂDA

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Ion Creangă

Colecţia: -

  Tip carte: Roman

  Nr. de pagini: 190

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: Ion Atanasiu

  Redactor: Gheorghe Zarafu

  Tehnoredactor: Klara Galiuc

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: -

1984-Bioy Casares, Adolfo – DORMIND LA SOARE (Ed. Univers, Col. Globus, nr. 407)

*Anul apariţiei: 1984

  Autor(i): Bioy Casares, Adolfo

  Titlu: DORMIND LA SOARE

  Titlul original: Dormir al sol (1973)

  Editura: Ed. Univers

  Colecţia: Col. Globus, nr. 407 (1/1984)

  Tip carte: Roman

  Nr. de pagini: 248

  Tiraj: -

  Traducător(i): Tudora Şandru-Olteanu

  Coperta: Coperta colecţiei: Ion State; Grafica: Nicolae Sîrbu; Ilustraţia: Vasile Socoliuc.

  Redactor: Diana Radu

  Tehnoredactor: V.E.Ungureanu

  Prefaţă/postfaţă: Cuvânt înainte – Tudora Şandru-Olteanu

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: -

1984-Boiu, Alexandru A. – CHEI PENTRU UNIVERS (Ed. Litera)

*Anul apariţiei: 1984

  Autor(i): Boiu, Alexandru A.

  Titlu: CHEI PENTRU UNIVERS (Pagini despre literatura de anticipaţie)

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Litera

Colecţia: -

  Tip carte: Eseuri

  Nr. de pagini: 122

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: Eugen Stoian

  Redactor: Mihai Cazimir

  Tehnoredactor: Elena Gărăjău

  Prefaţă/postfaţă: Prefaţă: „Un fizician şi literatura ştiinţifico-fantastică” de Alexandru Mironov

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: Cuprins: Partea I: MIT, PARADOX ŞI REALITATE ÎN „SCIENCE-FICTION” (*Pledoarie pentru o superimaginaţie; *O „lecţie” de fizică cu… J. Verne şi H. G. Wells; *Mitul „Omului invizibil” (mitul lui Gyges); *Mitul antigravitaţiei (mitul lui Icar); *Mitul roboticii (mitul lui Golem); *Mitul „nemuririi” (mitul lui Ghilgameş); *Privire în „antilume”. Posibile contacte cu civilizaţii extraterestre; *Paradoxuri temporale; *Călătoria în timp (Chirurgia temporală); *Paradoxuri spaţiale; *Colonizarea spaţiului (Un „ascensor” în cosmos); Partea a II-a: LA FRONTIERELE CUNOAŞTERII (*Va muri soarele? Va putea fi „reanimat”?; *De la James Joyce la … fizica particulelor elementare?; *Putem ieşi din „tabla de şah” a legilor naturii?).

1984-Caba, Olga – NUVELE FANTASTICE (Ed. Cartea Românească)

*Anul apariţiei: 1984

  Autor(i): Caba, Olga

  Titlu: NUVELE FANTASTICE

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Cartea Românească

Colecţia: -

  Tip carte: Nuvele

  Nr. de pagini: 208

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: V. Olac

  Redactor: Magdalena Bedrosian

  Tehnoredactor: Constanța Vulcănescu

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: Cuprins: *Ciorapii; *Ștafete; *Castor și Pollux; *Povestea lui Tripi; *Istoria celor cincizeci de coți de pânză; *Verdictul; *Scoici; *Asediul orașului; *Kermesa; *Istorie ciudată în care se succed o seamă de întâmplări miraculoase și se povestește viața lui Ramòn de la Sierra Morena în stil donquijotesc; * Judecata bătrânului motan.

1984-Cerneț, Laurențiu – SALT ÎN MÂINE (Ed. Albatros, Col. Fantastic Club)

*Anul apariţiei: 1984

  Autor(i): Cerneț, Laurențiu

  Titlu: SALT ÎN MÂINE

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Albatros

  Colecţia: Col. „Fantastic Club”

  Tip carte: Nuvele

  Nr. de pagini: 208

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: Dana Ghemuleț Marinescu

  Redactor: Lucian Hanu

  Tehnoredactor: Cornel Cristescu

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: Cuprins: *Aeyo; *Accidentul; *Salt în mâine.

1984-Colin, Vladimir – BASME (Ed. Ion Creangă)

*Anul apariţiei: 1984

  Autor(i): Colin, Vladimir

  Titlu: BASME (Ed. a II-a)

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Ion Creangă

Colecţia: -

  Tip carte: Povestiri

  Nr. de pagini: 288

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: Val Munteanu

  Redactor: Delia Damirescu

  Tehnoredactor: Petre Stancu

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: Cuprins: 1. BASME (1953) (*Bob-de -Grâu; *Buruiana neagră; *Povestea cântecului; *Hans şi cele patru castele; *Mladen, fiul ursului; *Puterea dragostei; *Slava, fiica pământului; *Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte; *Corabia sălbăticiunilor; *Acul şi foarfeca; *Povestea fericirii; *Iani palicarul; *Fierarul năzdrăvan); 2. BASMELE OMULUI (1958) (*Cartea de piatră; *Fluierul pădurii adormite; *Mustăţile fără pereche; *Marinarul fără teamă; *Măria Sa Moşul; *Cioplitorul din cetatea cea albă; *Fântâna Domniţei; *Sânger vânătorul; *Deşteptăciunea proştilor; *Cerbul de sticlă; *Neacşu; *Fierarul şi Moartea; *Povestea ţesătorului; *Pruncul năzdrăvan; *Fata de Fum).

1984-Colin, Vladimir – IMPOSIBILA OAZĂ (Ed. Cartea Românească)

*Anul apariţiei: 1984

  Autor(i): Colin, Vladimir

  Titlu: IMPOSIBILA OAZĂ

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Cartea Românească

Colecţia: -

  Tip carte: Povestiri

  Nr. de pagini: 196

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: Tudor Jebeleanu

  Redactor: Georgeta Naidin

  Tehnoredactor: Constanţa Vulcănescu

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: Cuprins: *Martorii; *Bătrâna; *Gestul care; *Noul înger; *Presimţirea albului; *O perdea de glicină; *Allo, spunea Ilarion, Ema ?; *Duminica roşie; *Despre vulpi şi zăbrele; *Morţii; *Rocada; *Poveste de iarnă; *Ochii trişti, mâini răcoroase; *Bezna amintirilor; *Nevinovăţia privirii; *Un cornet de îngheţată; *Zăpezile de altădată; *Verigi dintr-un lanţ pierdut (*Revelatorul; *Cele două lumi; *Vrabia; *Marele zbor; *Fereastra; Obolul; *Al treilea; *Ultima fază; *Capcana); *Evadare; *Dovada; *Un pat de nisip; *Eternitatea în camera albă; *Un sfârşit al lumii; *Refugiul nopţilor; *Devreme; *Imposibila oază; *Niciodată, nimeni.

1984-Colin, Vladimir – XELE, MOTANUL DIN STELE (Ed. Ion Creangă)

*Anul apariţiei: 1984

  Autor(i): Colin, Vladimir

  Titlu: XELE, MOTANUL DIN STELE. O uluitoare aventură povestită pe îndelete în nouă capitole complete

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Ion Creangă

Colecţia: -

  Tip carte: Poem

  Nr. de pagini: 60

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: Tudor Jebeleanu

  Redactor: Delia Damirescu

  Tehnoredactor: Constantin Gosav

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: Tudor Jebeleanu

  ISBN: -

  Observaţii: -

1984-Gautier, Théophile – ARRIA MARCELLA (Ed. Univers, Col. CLU)

*Anul apariţiei: 1984

  Autor(i): Gautier, Théophile

  Titlu: ARRIA MARCELLA

  Titlul original: ”Le roman de la momie” précédé de „Trois contes antiques” (1963)

  Editura: Ed. Univers

  Colecţia: Col. „Clasicii literaturii universale”

  Tip carte: Nuvele+Roman

  Nr. de pagini: 296

  Tiraj: -

  Traducător(i): Elsa Grozea

  Coperta: Vasile Socoliuc

  Redactor: Angela Cişmas

  Tehnoredactor: Victor Maşek

  Prefaţă/postfaţă: Prefaţă: „Melancolia statuilor” de Antoaneta Tănăsescu

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: Cuprins: *O noapte a Cleopatrei; *Regele Candaule; *Arria Marcella; *Romanul unei mumii.

1984-Nestor, George – CASTELUL SINGURATIC (Ed. Ion Creangă)

*Anul apariţiei: 1984

  Autor(i): Nestor, George

  Titlu: CASTELUL SINGURATIC

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Ion Creangă

Colecţia: -

  Tip carte: Roman

  Nr. de pagini: 132

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: Gh. Marinescu

  Redactor: Sandu Singer

  Tehnoredactor: Constantin Gosav

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: Gh. Marinescu

  ISBN: -

  Observaţii: -

1984-Oprea, Leonard – DOMENII INTERZISE (Ed. Albatros, Col. Fantastic Club)

*Anul apariţiei: 1984

  Autor(i): Oprea, Leonard

  Titlu: DOMENII INTERZISE

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Albatros

  Colecţia: Col. „Fantastic Club”

  Tip carte: Povestiri

  Nr. de pagini: 180

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: Alexandru Andrieș

  Redactor: Constantina Paligora

  Tehnoredactor: Mariana Ștefan

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: Cuprins: *Întâlnirea; *Dispariția; *Pădurea; *Evadarea; *Exercițiu anormal; *Recviem; *Opțiune; *Moartea unui Crimsingals; *Colonia; *Flash-back: „Izgonirea din rai”; *Domenii interzise; *Epilog.

1984-Păun, Gheorghe – SFERA PARALELĂ (Ed. Albatros, Col. Fantastic Club)

*Anul apariţiei: 1984

  Autor(i): Păun, Gheorghe

  Titlu: SFERA PARALELĂ

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Albatros

  Colecţia: Col. „Fantastic Club”

  Tip carte: Povestiri

  Nr. de pagini: 224

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: Alexandru Andrieș

  Redactor: Lucian Hanu

  Tehnoredactor: Mariana Ștefan

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: Cuprins: *Planeta natală; *Printre noi; *Întâlniri de gradul trei; *Cosașii; *Ultima cursă; *Sfera paralelă; *Elegie; *Garoafa; *Poarta Nebunului; *Piatra Soarelui; *Pădurea, *Sabotorii; *Sora lui Robin; *Jungla finală; *Acele ființe ciudate…; *Poetul de pe Belona; *Teribila spirală; *Posibila neîntoarcere; *Timpul și corbul; *Protezozaurii.

1984-Ricus, George – ATERIZARE PE CURCUBEU (Ed. Ion Creangă)

*Anul apariţiei: 1984

  Autor(i): Ricus, George

  Titlu: ATERIZARE PE CURCUBEU

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Ion Creangă

Colecţia: -

  Tip carte: Roman

  Nr. de pagini: 112

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: Dodi Ionescu-Romanaţi

  Redactor: Georgeta Păsărin

  Tehnoredactor: Florentina Preda

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: -

1984-Tupan, Maria-Ana (ed.) – HIMERA (PROZĂ FANTASTICĂ AMERICANĂ, Vol. 1) (Ed. Minerva, Col. BPT, nr. 1177)

*Anul apariţiei: 1984

  Autor(i): Tupan, Maria-Ana (ed.)

  Titlu: HIMERA. PROZĂ FANTASTICĂ AMERICANĂ (Vol. I)

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Minerva

  Colecţia: Col. „BPT”, nr. 1177

  Tip carte: Nuvele

  Nr. de pagini: 260

  Tiraj: -

  Traducător(i): Maria-Ana Tupan

  Coperta: Reproducere după Alice Babe, „Lavandă aprinsă”

  Redactor: Suzana Carmen Dumitrescu

  Tehnoredactor: Vasile Ciucă

  Prefaţă/postfaţă: Prefaţă de Maria-Ana Tupan

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: Cuprins: CHARLES BROCKDEN BROWN (*Edgar Huntly – fragmente); WILLIAM AUSTIN (*Peter Rugg, dispărutul); WASHINGTON IRWING (*Cavalerul de Malta; *Dolph Heyliger); NATHANIEL HAWTHORNE (*Mascarada guvernatorului Howe; *Chipul cioplit; *Povestea bătrânei); EDGAR ALLAN POE (*Prăbuşirea casei Usher; *Convorbirea dintre Iros şi Carmion); FITZ-JAMES O’BRIEN (*Himera).

1984-Tupan, Maria-Ana (ed.) – OCHII PANTEREI (PROZĂ FANTASTICĂ AMERICANĂ, Vol. 2) (Ed. Minerva, Col. BPT, nr. 1178)

*Anul apariţiei: 1984

  Autor(i): Tupan, Maria-Ana (ed.)

  Titlu: OCHII PANTEREI. PROZĂ FANTASTICĂ AMERICANĂ. (Vol. II)

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Minerva

  Colecţia: Col. „BPT”, nr. 1178

  Tip carte: Nuvele

  Nr. de pagini: 255

  Tiraj: -

  Traducător(i): Maria-Ana Tupan

  Coperta: Reproducere după A. Robert Birmelin, „Interior-exterior sumbru”

  Redactor: Suzana Carmen Dumitrescu

  Tehnoredactor: Vasile Ciucă

  Prefaţă/postfaţă:

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: Cuprins: HERMAN MELVILLE (*Istoria balenierei „Town-Ho”); SILAS WEIR MITCHELL (*Experienţa); AMBROSE BIERCE (*Ceasul lui John Bartine; *Iedera; *Ochii panterei); HENRY JAMES (*Urmărirea; *Un pelerin pasionat – fragmente); MADELENE YALE WYNNE (*Cămăruţa); EDWARD BELLAMY (*Lumea orbului); EDITH WHARTON (*Sămânţa de rodie – fragment); EDWARD LUCAS WHITE (*Casa coşmarelor); HOWARD PHILLIPS LOVECRAFT (*Străinul); SHIRLEY JACKSON (*Miraj).

1984-Ungureanu, Alexandru – MARELE PRAG (Ed. Albatros, Col. Fantastic Club)

*Anul apariţiei: 1984

  Autor(i): Ungureanu, Alexandru

  Titlu: MARELE PRAG

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Albatros

  Colecţia: Col. „Fantastic Club”

  Tip carte: Roman

  Nr. de pagini: 144

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: Gh. Marinescu

  Redactor: Constantina Paligora

  Tehnoredactor: Mariana Ștefan

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: -

1984-Velescu, Cristian – STRANIA PĂȚANIE A UNUI VIRTUOZ (Ed. Eminescu)

*Anul apariţiei: 1984

Autor(i): Velescu, Cristian

  Titlu: STRANIA PĂŢANIE A UNUI VIRTUOZ. Povestire fantastică

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Eminescu – Bucureşti

Colecţia: -

  Tip carte: Nuvelă

  Nr. de pagini: 169

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: -

  Redactor: Dan Răducanu

  Tehnoredactor: Gheorghe Popovici

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: -

1984-Verne, Jules – HECTOR SERVADAC (CĂLĂTORII ȘI AVENTURI ÎN LUMEA SOLARĂ) (Ed. Ion Creangă, Col. BJV, nr. 34)

*Anul apariţiei: 1984

  Autor(i): Verne, Jules

  Titlu: HECTOR SERVADAC (CĂLĂTORII ȘI AVENTURI ÎN LUMEA SOLARĂ)

  Titlul original: Hector Servadac (1877)

  Editura: Ed. Ion Creangă

  Colecţia: Colecţia “Biblioteca Jules Verne”, nr. 34

  Tip carte: Roman

  Nr. de pagini: 288

  Tiraj: -

  Traducător(i): Teodora Cristea

  Coperta: Prezentarea grafică: Val Munteanu

  Redactor: Sandu Singer

  Tehnoredactor: Florentina Preda

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: Reproduceri după ilustraţiile originale franţuzeşti de Dominique-Paul Philippoteaux

  ISBN: -

  Observaţii: -

*Anul apariţiei: 1985

  Autor(i): Agârbiceanu, Ion

  Titlu: STRIGOIUL

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Minerva

  Colecţia: Seria „Restituiri”

  Tip carte: -

  Nr. de pagini: -

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: -

  Redactor: -

  Tehnoredactor: -

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: -

1985-Bretin, Rodica – EFECT HOLOGRAFIC (Ed. Albatros, Col. Fantastic Club)

*Anul apariţiei: 1985

  Autor(i): Bretin, Rodica

  Titlu: EFECT HOLOGRAFIC

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Albatros

  Colecţia: Col. „Fantastic Club”

  Tip carte: Povestiri

  Nr. de pagini: 164

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: Constantin Pohrib

  Redactor: Lucian Hanu

  Tehnoredactor: Mariana Ștefan

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: Cuprins: *Efect holografic; *Aralda; *Cristalul negru; *Ultimul zbor al păsării Thul; *Omul-tigru, *Hardraad; *Noaptea Sanyasinilor; *Vânătorul de freli; *Jucăria; *Lumea Wurilor; *Zorii pustiei; *Cetatea fără trecut; *Valea; *Călăreții de fier; *Kama; *Gudrun.

1985-Čapek, Karel – RĂZBOI CU SALAMANDRELE (Ed. Univers)

*Anul apariţiei: 1985

  Autor(i): Čapek, Karel

  Titlu: RĂZBOI CU SALAMANDRELE

  Titlul original: Válka s mloky (1936)

  Editura: Ed. Univers

                      Colecţia: -

  Tip carte: Roman

  Nr. de pagini: -

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: -

  Redactor: -

  Tehnoredactor: -

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: -

*Anul apariţiei: 1985

  Autor(i): Caragiale, I. L.

  Titlu: NUVELE ȘI SCHIȚE

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Minerva

  Colecţia: Seria „Arcade”

  Tip carte: -

  Nr. de pagini: -

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: -

  Redactor: -

  Tehnoredactor: -

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: -

1985-Chesterton, G. K. – HANUL ZBURĂTOR (Ed Univers, Col. CLU)

*Anul apariţiei: 1985

  Autor(i): Chesterton, G. K.

  Titlu: HANUL ZBURĂTOR

  Titlul original: The Flying Inn (1914)

  Editura: Ed. Univers

  Colecţia: Col. „Clasicii literaturii universale”

  Tip carte: Roman

  Nr. de pagini: 284

  Tiraj: -

  Traducător(i): Antoaneta Ralian

  Coperta: Vasile Socoliuc

  Redactor: Denisa Comănescu

  Tehnoredactor: Ion Antonescu

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: -

1985-Doyle, Arthur Conan – O LUME DISPĂRUTĂ (Ed. Ion Creangă, Col. BPTC, nr. 84)

*Anul apariţiei: 1985

  Autor(i): Doyle, Arthur Conan

  Titlu: O LUME DISPĂRUTĂ

  Titlul original: The Lost World (1912)

  Editura: Ed. Ion Creangă

  Colecţia: Col. „Biblioteca pentru toți copiii”, nr. 84

  Tip carte: Roman

  Nr. de pagini: 204

  Tiraj: -

  Traducător(i): Otilia Cazimir

  Coperta: Damian Petrescu

  Redactor: Delia Damirescu

  Tehnoredactor: Aurica Iordache

  Prefaţă/postfaţă: Prefaţă de Radu Constantinescu

  Ilustraţii: Damian Petrescu

  ISBN: -

  Observaţii: -

*Anul apariţiei: 1985

  Autor(i): Fati, Vasile Petre

  Titlu: DOMNIȘOARA ȘI SPIRIDUȘII

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Dacia

  Colecţia: -

  Tip carte: -

  Nr. de pagini: -

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: -

  Redactor: -

  Tehnoredactor: -

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: -

1985-Hladchi-Bucovineanu, Petre – SUB CUPOLA ALBASTRĂ (Ed. Ion Creangă)

*Anul apariţiei: 1985

  Autor(i): Hladchi-Bucovineanu, Petre

  Titlu: SUB CUPOLA ALBASTRĂ

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Ion Creangă

  Colecţia: -

  Tip carte: Roman

  Nr. de pagini: 208

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: Tenkey Peter

  Redactor: Ivanov Pasionaria Stoicescu

  Tehnoredactor: Aurica Iordache

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

Observaţii: -

1985-Honga, Radu – AVENTURILE LUI THEODORE (Ed. Scrisul Românesc)

*Anul apariţiei: 1985

  Autor(i): Honga, Radu

  Titlu: AVENTURILE LUI THEODORE

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Scrisul Românesc – Craiova

  Colecţia: -

  Tip carte: Povestiri

  Nr. de pagini: 236

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: Viorel Pîrligras

  Redactor: Dan-Ion Vlad

  Tehnoredactor: Marilena Lungulescu

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: Viorel Pîrligras

  ISBN: -

  Observaţii: Cuprins: AVENTURILE LUI THEODORE (*Aventurile lui Theodore pe planeta 81; *Theodore şi viaţa la oraş; *Theodore şi viaţa la ţară; *Ultima misiune a domnului Theodore; *Întoarcerea lui Theodore; *Theodore şi cei 7 magnifici; *Cele zece misiuni ale cosmonautului Lapachet repovestite de Theodore asociatului său George; *Drum bun, Theodore); ANTICRONICILE ANULUI 2000 (*O nuntă ca-n poveşti; *Trafic; *Automatul de îngheţată); ZÂMBIŢI VĂ ROG (*Zâmbiţi, vă rog!); VÂNT DE TIMP (*Un vis cu dedicaţie; *Vânt de timp); TABLETA DE SEARĂ (*Un animal fantastic; *Un mic amănunt; *1+1=1; *Un soldat perfect).

1985-Mironov, Al. & Bădescu, M. (ed.) – NICI UN ZEU ÎN COSMOS (Ed. Politică)

*Anul apariţiei: 1985

  Autor(i): Mironov, Alexandru & Bădescu, Mihai (ed.)

  Titlu: NICI UN ZEU ÎN COSMOS. Antologie de texte de anticipaţie pe teme ateiste

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Politică

  Colecţia: -

  Tip carte: Povestiri

  Nr. de pagini: 268

  Tiraj: -

  Traducător(i): Dan Iordache, Mihai Bădescu, Cornelia Irinca, Veronica Pătruţ, Sorin Simion, Dan Merişca, Valerian Stoicescu, Alexandru Mironov

  Coperta: Constantin Niţulescu

  Redactor: Niculiţă Vuţă

  Tehnoredactor: Florian Săpunărescu

  Prefaţă/postfaţă: „Argument” de Alexandru Mironov

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: Cuprins: ROBERT SHECKLEY (Planetă ieftină); Arthur C. Clarke (Steaua); ILIA VARŞAVSKI (Bucla de histerezis); Victor Kernbach (Dar ce este universul?); HARRY HARRISON (Convertirea); OVIDIU BUFNILĂ (Un aspect fundamental al opţiunii); RAY BRADBURY (Marţianul); STANISŁAW LEM (Din amintirile lui Lijon Tichy); DAN MERIŞCA, GEORGE CEAUŞU (Când zeii plâng…); PHILIPPE CURVAL (A noastră-i fericirea veşnică); ADRIAN ROGOZ (Altarul zeilor stohastici); EDUARD JURIST (Ereticul cardinal Collarmino); FREDRIC BROWN (Răspunsul); ISAAC ASIMOV (Căderea nopţii); CRISTIAN T. POPESCU (Arclantida); GÉRARD KLEIN (Sub cenuşi); GHEORGHE PĂUN (Piatra Soarelui); MIHAIL GRĂMESCU (Cunoscătorii).

1985-Mironov, Al. & Merișca, Dan. (ed.) – O PLANETĂ NUMITĂ ANTICIPAȚIE (Ed. Junimea)

*Anul apariţiei: 1985

  Autor(i): Mironov, Alexandru & Merișca, Dan (ed.)

  Titlu: O PLANETĂ NUMITA ANTICIPAŢIE

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Junimea – Iaşi

  Colecţia: -

  Tip carte: Antologie

  Nr. de pagini: 184

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: -

  Redactor: Vicenţiu Donose

  Tehnoredactor: Mihai Bujdei

  Prefaţă/postfaţă: Prefaţă: „Să vorbim pe limba Pămîntului” de Alexandru Mironov

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: Cuprins: DAN URSULEANU (War-game); DĂNUŢ UNGUREANU (Obiecte); MARIUS STĂTESCU (Labirintul); Sorin Sighişanu (Lasă-mă să-mi pun ochelarii); CICERONE SBANŢU (Contratimp); GHEORGE PĂUN (Incidentul); IOAN POPA (Ultima întoarcere); OVIDIU CORIOLAN PECICAN (Revelaţia); ALEXANDRU PECICAN (Insula de hârtie); MIRCEA OPRIŢĂ (Androidul şi prinţesa); LEONARD OPREA (Kiai); MARINA NICOLAEV-UNGUREANU şi GEORGE CEAUŞU (Elegie pentru o epavă cibernetică); ALEXANDRU MIRONOV (Antipoveste); LUCIAN MERIŞCA (Peripeţiile unor pământeni în Exterrior); DAN MERIŞCA (Prietenul); VICTOR MARTIN (Rondul); GABRIEL MANOLESCU (Fotografia); RADU HONGA (Automatul de îngheţată); RĂZVAN HARITONOVICI (Circuit închis); MIHAIL GRĂMESCU (Cântecul libelungilor); MIRCEA LIVIU GOGA (Muşuroiul de furnici); SILVIU GENESCU (Pescăruşii); VALENTIN CIOCŞAN (Linişte); GEORGE CEAUŞU (Ochiul de sticlă); AUREL CĂRĂŞEL (Ultima misiune a locotenetului Alf); VOICU BUGARIU (Discursul); OVIDIU BUFNILĂ (Penelopa).

1985-Paligora, C. (ed.) – AVERTISMENT PENTRU LINIȘTEA PLANETEI (Ed. Albatros, Col. Fantastic Club)

*Anul apariţiei: 1985

  Autor(i): Paligora, Constantina (ed.)

  Titlu: AVERTISMENT PENTRU LINIȘTEA PLANETEI 

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Albatros

  Colecţia: Col. „Fantastic Club”

  Tip carte: Antologie

  Nr. de pagini: 304

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: Gh. Marinescu

  Redactor: Constantina Paligora

  Tehnoredactor: Mariana Ștefan

  Prefaţă/postfaţă: Postfață de Constantina Paligora

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: Cuprins: *RODICA BRETIN – Ultimul gdar; *OVIDIU BUFNILĂ – Trei pisici albe pe acoperiș; *AUREL CĂRĂȘEL – Colonie pentru o mie de ani; *GEORGE CEAUȘU – Atacul gondronilor; *DORIN DAVIDEANU – Crenelurile; *SILVIU GENESCU – Stigmatul; *ȘTEFAN GHIDOVEANU – Sub cupolă; *MIRCEA LIVIU GOGA – Învățătorul; *MIHAIL GRĂMESCU – Nike; *RĂZVAN HARITONOVICI – Poate… mâine… Iva; *RADU HONGA – Un soldat perfect; *CĂTĂLIN IONESCU – Vitrina interzisă; *LUCIAN IONICĂ – Spici; *MARCEL LUCA – Lacul păsării Wandoo; *VICTOR MARTIN – Întâmplare obișnuită pe neobișnuita planetă Agidia; *DAN MERIȘCA & DORU PRUTEANU – Omul cel tăcut, inelul și fata blondă; *LUCIAN MERIȘCA – Deratizare; *LIVIU PACIUGĂ – Atac de cord; *MIRELA PACIUGĂ – Carnaval; *GHEORGHE PĂUN – Păianjenii; *VIOREL PÎRLIGRAS – Între nasturi; *ANGHEL TH. POPESCU – Umbra care ucide; *MARIUS STĂTESCU – Cerul era senin; *ALEXANDRU UNGUREANU – Artele marțiale moderne (II); *DĂNUȚ UNGUREANU – Generalul; *Postfață (Constantina Paligora).

1985-Popa, Dumitru Radu – FISURA (Ed. Cartea Românească)

*Anul apariţiei: 1985

  Autor(i): Popa, Dumitru Radu

  Titlu: FISURA

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Cartea Românească

  Colecţia: -

  Tip carte: Nuvele

  Nr. de pagini: 192

  Tiraj: -

  Traducător(i): -

  Coperta: Cornelia Stanciu

  Redactor: Magdalena Bedrosian (scris eronat Bedusian)

  Tehnoredactor: Constanţa Vulcănescu

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: Cuprins: *Farsa; *Skenzemon; *Un aparat de pe timpuri; *Tabloul; *Povestea lor; *Fotografia; *Nelu Patru Mâini; *Fisura.

1985-Soulié, Frédéric – CASTELUL DIN RONQUEROLLES (Vol. 1) (Ed. Cartea Românească)

*Anul apariţiei: 1985

  Autor(i): Soulié, Frédéric

  Titlu: CASTELUL DIN RONQUEROLLES (Vol. I)

  Titlul original: Les Mémoires du diable (1837-1838)

  Editura: Ed. Cartea Românească

  Colecţia: -

  Tip carte: Roman

  Nr. de pagini: 574

  Tiraj: -

  Traducător(i): Teodora Popa-Mazilu

  Coperta: Teodora Popa-Mazilu

  Redactor: Cornel Popescu

  Tehnoredactor: Constanţa Vulcănescu

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: -

1985-Soulié, Frédéric – CASTELUL DIN RONQUEROLLES (Vol. 2) (Ed. Cartea Românească)

*Anul apariţiei: 1985

  Autor(i): Soulié, Frédéric

  Titlu: CASTELUL DIN RONQUEROLLES (Vol. II)

  Titlul original: Les Mémoires du diable (1837-1838)

  Editura: Ed. Cartea Românească

  Colecţia: -

  Tip carte: Roman

  Nr. de pagini: 528

  Tiraj: -

  Traducător(i): Teodora Popa-Mazilu

  Coperta: Teodora Popa-Mazilu

  Redactor: Cornel Popescu

  Tehnoredactor: Constanţa Vulcănescu

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: -

1985-Swift, Jonathan – CĂLĂTORIILE LUI GULLIVER. POVESTEA UNUI POLOBOC ȘI ALTE SATIRE (Ed. Univers, Col. CLU)

*Anul apariţiei: 1985

  Autor(i): Swift, Jonathan

  Titlu: CĂLĂTORIILE LUI GULLIVER. POVESTEA UNUI POLOBOC ŞI ALTE SATIRE

  Titlul original: Gulliver’s Travels (1726); A Tale of a Tub (1704)

  Editura: Ed. Univers

  Colecţia: Colecţia „Clasicii Literaturii Universale”

  Tip carte: Romane

  Nr. de pagini: 644

  Tiraj: -

  Traducător(i): Leon Leviţchi, Andrei Brezianu

  Coperta: Vasile Socoliuc

  Redactor: Denisa Comănescu

  Tehnoredactor: Victor Maşek

  Prefaţă/postfaţă: Prefaţă de Leon Leviţchi şi Andrei Brezianu

  Ilustraţii: -

  ISBN: -

  Observaţii: -

1985-Urmuz – PAGINI BIZARE. WEIRD PAGES (Ediție bilingva) (Ed. Cartea Românească)

*Anul apariţiei: 1985

  Autor(i): Urmuz

  Titlu: PAGINI BIZARE. WEIRD PAGES (Ediție bilingvă)

  Titlul original: -

  Editura: Ed. Cartea Românească

  Colecţia: -

  Tip carte: Schiţe

  Nr. de pagini: 100

  Tiraj: -

  Traducător(i): Versiunea engleză: Stavros Deligiorgis

  Coperta: Ion Mincu

  Redactor: Sorin Mărculescu

  Tehnoredactor: Constanța Vulcănescu

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: Ion Mincu

  ISBN: -

  Observaţii: Cuprins: Antume (*Pâlnia și Stamate – Roman în patru părți; *Ismaïl și Turnavitu; *Emil Gayk; *Plecarea în străinătate; *Cotadi și Dragomir; *Algazy & Grummer; *După furtună); Postume (*Fuchsiada – Poem eroico-erotic și muzical, în proză; *Puțină metafizică și astronomie; *Cronicari – Fabulă).

1985-Verne, Jules – UN ORAȘ PLUTITOR. SPĂRGĂTORII BLOCADEI. INVAZIA MĂRII (Ed. Ion Creangă, Col. BJV, nr. 35)

*Anul apariţiei: 1985

  Autor(i): Verne, Jules

  Titlu: UN ORAȘ PLUTITOR. SPĂRGĂTORII BLOCADEI. INVAZIA MĂRII

  Titlul original: Une ville flottante (1871); Les forceurs de blocus (1871); L’invasion de la mer (1905).

  Editura: Ed. Ion Creangă

  Colecţia: Colecţia „Biblioteca Jules Verne”, nr. 35

  Tip carte: Romane

  Nr. de pagini: 280

  Tiraj: -

  Traducător(i): Doina Opriţă

  Coperta: Prezentarea grafică: Val Munteanu

  Redactor: Sandu Singer

  Tehnoredactor: Fl. Preda

  Prefaţă/postfaţă: -

  Ilustraţii: Reproduceri după ilustraţiile originale franţuzeşti de Jules Ferat (Un oraş plutitor, Spărgători blocadei) şi Léon Benett (Invazia mării)

  ISBN: -

  Observaţii: Cuprins: *Un oraş plutitor; *Spărgătorii blocadei; *Invazia mării.

Cam atât pentru această perioadă… Vă aștept să rămâneți alături de serialul nostru și vă rog chiar să contribuiți cu date și informații suplimentare, pentru a putea să-l transformăm cu adevărat într-un instrument de lucru performant. Fiind vorba de o inițiativă open source, nimeni nu este plătit pentru contribuția lui, dar aceasta este menționată la loc de cinste alături de cele venite din partea restului echipei. Succes!

Ediția de sâmbătă, 22.06.2013, a emisiunii EXPLORATORII LUMII DE MÂINE îl va avea ca invitat de onoare pe un om devenit aproape legendar în lumea radioului, televiziunii și filmului din România, Este vorba despre OCTAVIAN SAVA – autor de texte umoristice, dramaturg, redactor, realizator TV și scenarist, iar mai nou și scriitor. Iată-l într-o fotografie realizată de Băbutza SF la ultima ediție (2013) a Târgului de carte Bookfest, cu ocazia lansării cărților Editurii Anticipația, imprint al Grupului Nemira:

Octavian Sava la Bookfest 2013

OCTAVIAN SAVA s-a născut la 1 februarie 1928, în orașul București. Bunicul său era proprietar de cinematograf și importator de filme, iar tatăl său a fost o lungă perioadă directorul adjunct al Cinematografului Aro, actualmente Patria. S-a înscris în 1946 la Facultatea de Medicină, la dorința mamei sale. În perioada studenției a colaborat la „Ora Tineretului” și „Ora Școalei” și i s-a propus să devină redactor la radio. Octavian Sava a abandonat studiile medicale în 1949 și s-a angajat la Radio România Actualități. A absolvit mai târziu Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, secția română-franceză.

Octavian Sava a realizat emisiuni de varietăți și teatru la Radio România Actualități și Televiziunea Română. Împreună cu Alexandru Otti a realizat primul serial radiofonic românesc, o adaptare după Tartarin din Tarascon de Alphonse Daudet care a avut premiera la 21 august 1951. A compus numeroase scheciuri, monologuri și cuplete muzical-umoristice pentru programele de Revelion de la TVR, iar criticul Călin Căliman îl considera un „umorist încercat”.

Octavian Sava a debutat ca scenarist la filmul Post restant (1961), colaborând și la filme precum În fiecare zi mi-e dor de tine (1988) și A doua cădere a Constantinopolului (1994).

A debutat ca scriitor cu Meteoritul de aur, nuvelă publicată în 1955 în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (editată de revista „Știință și tehnică”). De fapt, acesta este și motivul invitației noastre în cadrul emisiunii, dincolo de faptul că maestrul a împlinit în februarie frumoasa vârstă de 85 de ani:  este autorul primului text de science fiction publicat în celebra CPSF, acum 58 DE ANI !!! Aveam doar 5 luni pe-atunci, vă puteți imagina?…

Proza SF de Octavian Sava (CPSF)

Înțelegeți, prin urmare, onoarea și plăcerea pe care le voi resimți în prezența acestei legende vii a SF-ului românesc, mâine între orele 13,15-13,45 pe lungimile de undă ale postului de radio România Cultural, după cum urmează:

# pe internet la adresele http://cultural.srr.ro sau http://srr.ro/stream/rrc.asx;

# la radio, în Bucureşti pe 101,3 FM, iar în ţară, după cum cred că deja știți:

*Alexandria – 89,7 FM *Arad – 106,8 FM *Bacău – 101,8 FM *Baia Mare – 100,1 FM *Bârlad – 102,8 FM *Bihor – 105,8 FM *Bistriţa – 101,3 FM *Botoşani – 100,8 FM *Braşov – 105 FM *Valea Prahovei – 104,1 FM *Buzău – 103,7 FM *Câmpulung Moldovenesc – 98,7 FM *Cluj-Napoca – 101 FM *Craiova – 101,1 FM *Deva – 105 FM *Focşani – 101 FM *Galaţi – 101,6 FM *Giurgiu – 102,6 FM *Harghita – 106,8 FM *Iaşi – 103,1 FM *Mangalia – 92,7 FM *Maramureş – 100,8 FM *Miercurea Ciuc – 98,4 FM *Oradea – 96,1 FM *Petroşani – 90,6 *Piatra Neamţ– 100,3 FM *Ploieşti – 104,1 FM *Rm.Vâlcea – 102,5 FM *Satu Mare – 96,1 FM *Sibiu – 103,7 FM *Suceava – 101,6 FM *Tg.Mureş – 104,9 FM *Tg.Jiu – 89,5 FM *Timişoara – 100,7 FM *Tulcea – 102 FM *Turnu Severin – 105,8 FM *Vaslui – 102,4 FM *Vatra Dornei – 107,7 FM *Zalău – 105 FM.

Vom avea și două premii de fidelitate constând în cărți, pentru cei care va suna primii la telefoanele deja cunoscute, 021-311.12.40 și 021-319.05.05.

Vă așteptăm cu nerăbdare și nu uitați: merită să fiți alături de noi, la cea mai veche emisiune de SF radiofonic din Europa:

De prin 2002, de când tabăra de SF de la Atlantykron s-a transformat în Academia de Vară dedicată „culturii și științelor”, am visat la un loc unde sefiștii să se poată întoarce la „ale lor”, unde să putem sta zile în șir să dezbatem numai problemele specifice nouă, legate de literatură, film, arte plastice, BD sau muzică. Nu am nimic împotriva manifestărilor hibride, devenite mamut și multinaționale, de tip Atlantykron, la care am contribuit și eu un număr însemnat de ani (vreo 18, dac-am numărat bine?), dar ceva chiar cred că trebuia schimbat. Am renunțat la Atlantykron acum vreo 4-5 ani, nici nu mai are importanță, convins că într-o bună-zi SF-ul își va recăpăta locul pe care-l merită. Și iată că în acest an, 2013, Primăria orașului Râșnov și Asociația „Mioritics” au decis că da, e vremea să acordăm și science fictionului românesc o șansă. Punem o poză publicitară, după care continuăm cu extrase din comunicatul oficial…

La Râșnov, ca la Hollywood… Chiar merită!

« Primăria Râşnov, împreună cu Asociaţia „Mioritics”, organizează în perioada 17 – 21 iulie 2013 prima ediţie a FESTIVALULUI SCIENCE & FICTION, un eveniment ce se doreşte a deveni unul de tradiţie pentru oraşul care în ultimii ani a devenit o marcă inedită şi spectaculoasă în oferta culturală şi turistică naţională (cu un număr de peste 200.000 vizitatori pe an). Beneficiind de o infrastructură adecvată şi de o echipă profesionistă, alte trei evenimente au fost iniţiate aici şi au devenit deja celebre pe plan naţional: Festivalul de Film Istoric (ediţia a 5-a, www.ffir.ro), Festivalul de Reconstituire Istorică (ediţia a 4-a, www.frir.ro) şi Festivalul Mystery & Thriller (ediţia a 3-a, www.crimefest.ro).

În acest context, vă invităm la această primă ediţie în calitate de participanţi şi parteneri. Organizatorii vor pune la dispoziţia participanților spaţiile necesare pentru ateliere, discuţii, lecturi şi proiecţii de filme, licenţele pentru proiecţia filmelor şi asistenţă în identificarea celor mai bune oferte de cazare şi masă la pensiunile din Râșnov. Taxa de participare este de 40 de lei/persoană.

PROGRAM:

17.07.2013 – Sosirea primilor participanţi, organizarea expozițiilor de artă plastică și BD.

18.07.2013 – Ziua literaturii

19.07.2013 – Ziua artelor plastice

20.07.2013 – Ziua științelor

21.07.2013 – Închiderea festivalului, sesiuni foto, vizitarea orașului.

Vă aşteptăm cu drag. »

Asta se spune – la nivel general – pentru cetățeni, alegători, public… Ceea ce spunem noi – pentru amatorii de SF – este programul pe zile și ore, cel puțin așa cum a fost stabilit până acum:

« 17.07.2013 – SOSIREA PRIMILOR PARTICIPANȚI

18:00 – Întâlniri de bun-venit

Galerii de artă la Cetate – Expoziție permanentă de  grafică SF & F & BD

Târg de carte SF & F, științifică, de artă SF & BD

18.07.2013  - ZIUA LITERATURII

10:00-10:59 – Sesiuni deschise de scriere creativă (I) cu FLORIN PÎTEA

11:00-11:59 – DAN DOBOȘ - Impactul creatorilor de SF asupra viitorului (Conferință)

12:00-12:59 – ȘTEFAN GHIDOVEANU - Mărirea și decăderea unui coordonator de colecție SF & F în România (Conferință)

13:00-16:59 – Program liber pentru discuții interpersonale

17:00 – Un film pe zi cu MIHNEA COLUMBEANU (Prezentare, proiecție și discuții): Iron Sky 

21:00 – Proiecție în aer liber pe promenadă: Transformers 3 

19.07.2013 – ZIUA ARTELOR PLASTICE

10:00-10:59 – Sesiuni deschise de scriere creativă (II) cu FLORIN PÎTEA

11:00-11:59 – VIOREL PÎRLIGRAS – Banda desenată craioveană (conferință)

12:00-12:59 – AUREL MANOLE – Tehnici neconvenționale în artele vizuale SF (panel)

13:00-16:59 – Program liber pentru discuții interpersonale

17:00 – Un film pe zi cu MIHNEA COLUMBEANU (Prezentare, proiecție și discuții): Cloud Atlas 

21:00 - Proiecție în aer liber pe promenadă: Cowboys & Aliens 

20.07.2013 – ZIUA ȘTIINȚELOR

10:00-10:59 – Sesiuni deschise de scriere creativă (III) cu FLORIN PÎTEA

11:00-12:59 – ALEXANDRU MIRONOV (invitat de onoare) – Știință și imaginație (conferință)

13:00-16:59 – Program liber pentru discuții interpersonale

15:30 – Cenaclul WOLF PACK, sesiunea iulie

17:00 – Un film pe zi cu MIHNEA COLUMBEANU (Prezentare, proiecție și discuții): The Adjustment Bureau 

21:00 - Proiecție în aer liber pe promenadă: Cloverfield 

21.07.2013 – ÎNCHIDEREA FESTIVALULUI, SESIUNI FOTO, VIZITAREA ORAȘULUI. »

Din punctul meu de vedere, interesant, la obiect, fără parti-pris-uri… Iar dacă cineva o să considere că e altfel, n-are decât, oricum țara asta e plină de cârcotași…

Ceea ce vreau să subliniez este că dacă această manifestare va ieși bine, SF-ul românesc va avea în anii viiitori un loc al său, unde să se manifeste în toată splendoarea. Față de penibilul Eurocon din 2001, unde nici un fan din Europa n-a venit să încerce pe pielea proprie cum e să stai zece zile la îndemâna „trompei” țânțarilor și să încerci „mângâierea” frunzei de brustur prin anumite zone sensibile ale corpului,  în curând vom putea propune iubitorilor de SF de pe continentul nostru (și nu numai!) un alt tip de manifestare, la nivelul anului 2013… sau 2014… sau 2015… cine știe? Gazdele noastre din Râșnov au dorință, au experiență și au… putință! Sarcina noastră este foarte simplă: să-i ajutăm ca totul să iasă bine!

Iar cine continuă s-o țină una și bună că festivalul ăsta e al lui cutare sau cutare, mai bine ar renunța de pe acum. Într-o epocă a globalizării, ori înjuri pe toată lumea ori ești înjurat de toată lumea. Așa că de ce s-ar mira, și unii și alții? În ceea ce mă privește, prefer să iau lucrurile ca pe o oportunitate a unui nou început, nu ca pe o continuare a unui război rece – inutil, tembel și plin de manifestări exacerbate ale ego-ului anumitor persoane care oricum la un moment dat vor deveni, fie că vor sau nu, vorba unei mari trupe rock „dust in the wind”…

Eu sunt însă un optimist incorigibil și cred că Festivalul de Râșnov va fi o reușită, cu atât mai mult cu cât echipa locala este alcătuită din profesioniști desăvârșiți, iar invitații și participanții care s-au anunțat până acum reprezintă un segment reprezentativ pentru SF-ul românesc.

Iacă prima listă:

INVITAȚII FESTIVALULUI SCIENCE & FICTION, Râșnov 2013 (Ediția I)

Alexandru Mironov – invitat de onoare
Mihnea Columbeanu – invitat special
Ștefan Ghidoveanu – invitat special
Viorel Pârligras – invitat special
Florin Pîtea – invitat special
Ionuț Bănuță – invitat special

Acuma, sper că n-o să vă supărați că figurez pe această listă. E simplu: organizatorii au propus, iar eu am acceptat. Pe de o parte – mă simt foarte onorat de invitație, pe de altă parte – abia aștept să demonstrez pe viu realitatea celor afirmate mai înainte. M-am săturat de bălăcăreli, de bisericuțe și de găști în SF-ul românesc, de parc-am fi sute de mii implicați în treaba asta, nu câteva zeci. Cei care nu vor să înțeleagă, s-o țină tot așa… Pentru ceilalți însă, grecii antici au inventat o chestie foarte stranie. Se numea ramura de măslin… Cine-o va ridica primul? Eu mă înscriu din start…

Mai vorbim…

(VA URMA)

Ieri terminasem articolul prezentându-vă lista invitaților…

Am uitat însă ceva esențial și anume faptul că festivalul are un site propriu (www.fiction.ro) și o pagină de facebook proprie, destinată grupului Festival Science & Fiction Râșnov 2013. De aici puteți afla ultimele informații despre mersul evenimentelor, program, lista actualizată a participanților, condițiile de participare, cazare, masă etc. Deocamdată o să încerc eu să vă explic cum stă situația la momentul actual…

ACCES PÂNĂ LA LOCUL DESFĂȘURĂRII FESTIVALULUI

Fiind situat în centrul țării, Râșnovul este o destinație ușor accesibilă, cu trenul sau cu mașina. (Pentru cei cu elicopter, bănuiesc că probleme e deja rezolvată… ) Din Brașov se poate ajunge cu autobuze care circulă destul de des pe direcția Zărnești sau Bran. Sau cu trenuri, din oră în oră, operate de RegioTrans, dar – atenție ! – numai până la orele 23,00. Puteți să vă grupați mai mulți și să veniți în aceeași mașină (împărțind, evident, banii de benzină, sau acceptând alt aranjament, treaba voastră!) ori cu orice altceva vă trece prin minte… Mă gândesc, de pildă, la primul sefist care va veni la Festival cu… bicicleta !!! Sau cu parapanta !!! Sau cu măgărușul !!! Astea ar fi cu adevărat evenimente…

CAZAREA

Aici e o problemă ceva mai spinoasă, în sensul că organizatorii nu asigură cazarea, ci trebuie să vi-o rezolvați singuri. Dar nu vă faceți probleme, nu e atât de rău precum pare… În Râșnov există o asociație de turism care grupează principalele hoteluri și pensiuni din oraș și din împrejurimi și care are un parteneriat cu Primăria pentru susținerea diverselor festivaluri ce au loc în oraș. Asociația se numeste Rosenau și cu ea au fost negociate următoarele tarife de cazare pe durata festivalului, tarife acceptate (în principiu) de către toți membrii respectivei organizații:

- sejur de 3 nopți cu mic dejun inclus (150 lei – la 2 stele; 195 de lei – la 3 stele; 225 de lei – la 4 stele);
- sejur de 5 nopți cu mic dejun inclus (200 lei – la 2 stele; 260 de lei – la 3 stele; 300 de lei – la 4 stele).

Sumele reprezintă costul per persoană, în cameră de două locuri. Pentru cei care vor să stea 4 nopți, tariful este negociabil, dar în principiu reprezintă media celor două de mai sus.

Problema este că va trebui să alegeți singuri locul de cazare, să luați legătura cu respectivele hoteluri sau pensiuni și să negociați / rezervați locurile pentru perioada dorită. Nu este neapărat necesar să stați din 17 până în 21 iulie, dar – să fim serioși! – cu cât perioada va fi mai mare sau veți comanda mai multe locuri, cu atât veți obține condiții mai avantajoase financiar.  Dacă se întâmplă ca vreo unitate de cazare să nu accepte tarifele discutate cu organizatorii, asta e… căutați altă pensiune sau alt hotel până când obțineți ceea ce doriți. Vă asigur însă că e foarte puțin probabil să întâlniți așa ceva, ba chiar s-ar putea (în funcție de talentul propriu de negociator) să obțineți prețuri mai mici!

Lista unităților de cazare afiliate Asociației Rosenau o găsiți aici. Odată accesat site-ul Asociației (www.asociatiarosenauturism.ro), puteți intra pe linkurile fiecărei unități de cazare și să aflați mai multe date, inclusiv să urmăriți o galerie de imagini care vă pot influența în luarea deciziei de a opta pentru un loc sau altul.

Mai există, desigur, și opțiunea căsuțelor de camping sau a venirii cu propriul cort. Există un loc special pentru așa ceva, Camping Râşnov (0748-145.189), la poalele dealului pe care se află Cetatea, iar tarifele sunt următoarele:

- Căsuţe cu 2 paturi : 40 lei/ zi;
– Corturi per/pers: 10 lei/ zi.

Sfatul meu este – având în vedere multitudinea de manifestări care au loc în timpul verii la Râșnov – să nu mai stați pe gânduri și să treceți la negocieri concrete cu unitățile de cazare. După care puteți să vă înscrieți liniștit pe site-ul Festivalului, ca să ne lămurim și noi pe câte persoane contăm ca participanți efectivi, în așa fel încât organizatorii să știe ce spații rezervă pentru manifestările respective. Nu neglijați acest aspect, pentru că s-ar putea să ne trezim că suntem prea mulți pe un spațiu mic (foarte probabil) sau prea puțini pe un spațiu mare (ceea ce nu ne-ar face cinste).

O ultimă precizare foarte importantă: plata cazării se va face la momentul când veți ajunge la fața locului, cel puțin așa s-a discutat cu cei de la Rosenau. Alte opțiuni vă privesc. Frumos ar fi dacă v-ați aduce și familia, inclusiv copiii, pentru că zona este absolut minunată, și merită oricând cinci zile din viața voastră. Evident, vă așteptăm la Festival, pentru că o să merite…

Iar ca să știți unde veniți, iacă mai jos o galerie foto:

Mai am câteva, dar pe astea le țin până data viitoare…

Deocamdată rețineți faptul că înscrierea se face accesând solzul Contact de pe site-ul www.fiction.ro, în condițiile arătate acolo. Înscrierea nu reprezintă neapărat obligativitatea participării la eveniment, dar nu cred că ar trebui s-o facem doar ca să ne aflăm în treabă. Dacă nu veniți, nu veniți, asta e, vă așteptăm la anul! Nu uitați însă că un oraș întreg își pune încrederea și va face eforturi pentru noi. Să nu-i dezamăgim, vă rog !!!

Mai vorbim…

(VA URMA)

Cascador, artist, profesor universitar, ocrotitor al copiilor, OM. Personalitate puternică, fire năvalnică, dintr-o bucată, încăpățânat, prieten statornic, de o sinceritate aproape brutală, dedicat până la epuizare muncii sale.

Preocupat și îngrijorat de soarta copiilor străzii, de care se ocupă prin fundația ”Gladiator”, căutând să le redea acestora demnitatea și să-i educe, să-i salveze de pericolul transformării în infractori, are nevoie de sănătate pentru a-și duce proiectul său umanitar până la capăt, angajamentul luat față de acești copii.

Azi are o problemă de sănătate, cancer la coloană. Tratabil, dar costisitor, necesitând un lung tratament suplimentar, pe care casa de asigurari de sănătate nu îl acoperă in totalitate. Probabil va fi necesar să-l urmezeîin străinătate.

Ieri ți s-a dăruit și a făcut totul în filmele sale, cu gândul să te încânte, să îți aducă zâmbetul pe față. A fost prietenul tău, prietenul visurilor tale, zeci de ani. Azi are nevoie să-i aduci tu zâmbetul înapoi pe buze, să fii alături de el, printr-un gest simplu, firesc, ca să se poată întoarce la copiii săi și să-și continue misiunea sa profundă.

Întinde-i o mână pentru visul său, azi e rândul tău să fii prietenul lui !

Donații se pot face în conturile:

- Cont în lei: RO09RNCB0318029310470002, deschis la BCR, pe numele:”Cseh Szabolcs Imre”.

- Cont în euro: RO89RNCB0074044211170003, deschis la BCR, pe numele “Cseh Simona”.

După ce anul trecut această rubrică a reușit să producă o antologie considerată de cititorii revistei Galileo-online drept a 5-a carte autohtonă în ordine valorică (și prima ca antologie!) din SF-ul românesc, iată că astăzi revine cu un text cu totul deosebit semnat de EUGEN CADARU. Tânărul autor nu este la prima lui prezență în rândul Scornelilor Moshului SF, în 6 noiembrie 2012 apărându-i povestirea Atingerea, care – credeți-mă pe cuvânt,  fiindcă numai eu am datele transmise de WordPress! – chiar s-a bucurat de succes.

De data aceasta, Eugen Cadaru ne propune în dulcele său stil clasic o radiografie a vieții moderne desfășurate în stil mercantilo-corporatist, în care valorile umane – individuale și ale familiei – sunt înlocuite de înstrăinarea tipică societății actuale, unde individul este dizolvat în masa unei societăți care nu dă doi bani pe el, oferindu-i totuși iluzia succesului sub forma dobândirii de servicii, facilități și acumulări de bunuri materiale, în funcție de cât de dispus este să „robotească” (să ne trăiești coane Čapek, ai fost un vizionar extraordinar!) pentru asta.

Și totuși… Dacă vrei să scapi din circuitul de tip „bielă-manivelă” numit „casă-serviciu-piață-casă-serviciu-piață” și tot așa, la infinit, ce e de făcut? Eugen propune o soluție interesantă, chiar dacă naivă din punctul meu de vedere. Dar asta-i altă problemă. Optimist incorigibil, visător perpetuu și luptător pentru ecologie mai mult decât dedicat, de-a dreptul fanatic, soluția lui vine din inimă, din iubirea față de cei apropiați și din ideea că toți merităm să fim fericiți.

Acestea fiind spuse, vă invit să parcurgeți povestirea cea mai reușită de până acum (în opinia mea) a unui scriitor despre care sunt convins că vom mai auzi destul de curând și numai de bine…

 Luni. Prima zi a săptămânii.

Soneria alarmei de la telefonul mobil îmi zbârnâie în creier. Deschid ochii. Îi văd ceafa nevesti-mii. Încă doarme. Are un somn teribil de adânc. Dacă n-aș fi eu s-o trezesc, ar întârzia la serviciu în fiecare dimineață. Alarma telefonului continuă să sune. Casc și mă întind.  Aș mai fi dormit un pic. Cred că visam ceva, nu-mi mai amintesc ce dar, oricum, nu contează.

Întind mâna spre nevastă-mea și îi dau un bobârnac ușor peste ureche. Asta o trezește întotdeauna. O văd cum mișcă ușor și începe să mormăie. Îi mai dau unul, ceva mai tare. Scoate un sunet prelung de nemulțumire și se întoarce cu fața spre mine. Deschide ochii, mă privește câteva clipe și zâmbește. Zâmbesc și eu, apoi îi șoptesc ușor:

— E luni dimineață.

O văd cum se strâmbă și, cu o mișcare bruscă, dau la o parte pledul care ne acoperă. Cască prelung, se întinde spre mine, îmi dă un pupic scurt și zice:

— Bine, hai.

Ne sculăm, ne spălăm, ne îmbrăcăm, mâncăm în fugă niște cereale cu lapte și apoi plecăm în viteză. Ne urcăm în mașină și demarez. În drum spre serviciul meu, o las și pe ea la jobul ei. Ajung la serviciu cu zece minute întârziere. Șeful nu zice nimic dar știu că a observat. Încep ziua de muncă cam fără chef.

La ora 13:00, ies cu colegii la o braserie din apropiere și mâncăm ceva. Ne întoarcem la birou după o oră și continuăm să lucrăm până la 18.00. La 18:10 m-am suit în mașină și am demarat spre serviciul nevesti-mii. Ea mă așteptă în fața clădirii. Se urcă și pornim spre casă.

Pe drum, mai povestim una-alta, despre ce a făcut fiecare la serviciu. Ajungem acasă, facem fiecare câte un duș, ne echipăm în hainele comode de casă și începem să pregătim împreună cina. În timp ce bucătărim împreună, telefonul meu  sună de câteva ori, răspund și vorbesc, așa că mai mult ea se ocupă de prepararea mâncării. În timp ce mâncăm, mai povestim câte ceva despre contextul economic internațional și toată criza asta care bântuie prin lume.

După ce aranjăm totul prin bucătărie, ne așezăm în sufragerie și butonăm televizorul. Ne oprim la  un film ce pare interesant dar digestia își spune imediat cuvântul. Pleoapele ni se cam închid. Prima cedează ea. O văd cum se ridică de pe fotoliu și pleacă spre dormitor. Eu mai rezist vreo jumătate de oră apoi, văzând că am ațipit deja de două ori, închid televizorul  și mă îndrept și eu spre dormitor.

Intru ușurel în pat. Nevastă-mea doarme. O aud cum respiră ușor. Mă gândesc că, în urmă cu opt ani, când ne-am căsătorit, ne propuseserăm ca, indiferent cât de obosiți am fi, să facem în fiecare seară „întâlnirea de sub plapumă”. A fost drăguț, dar ne-a ținut doar vreo câteva luni, apoi  oboseala de peste zi și somnul au învins mai de fiecare dată. Zâmbesc și îmi las capul pe pernă. Adorm aproape instantaneu.

Marți. A doua zi a săptămânii.

Soneria alarmei de la telefonul mobil îmi zbârnâie în creier. Deschid ochii. Îi văd ceafa nevesti-mii. Întind mâna încet spre ea și îi dau un bobârnac peste ureche. Scoate un sunet prelung de nemulțumire și se întoarce cu fața spre mine. Îi șoptesc ușor:

— E marți dimineață.

O văd cum se strâmbă un pic. Cu o mișcare bruscă, dau la o parte pledul care ne acoperă. Cască prelung, îmi dă un pupic scurt și zice:

— Bine, hai.

Ne sculăm, ne spălăm, ne îmbrăcăm, mâncăm în fugă niște cereale cu lapte, apoi plecăm în viteză. O duc la serviciul ei cu mașina noastră, apoi ajung și eu la jobul meu, fără întârziere de data asta. Încep ziua de muncă. Tot fără chef. De la ora 13:00 la 14:00, mănânc împreună cu colegii la o braserie din apropiere, apoi ne întoarcem la birou și continuăm să lucrăm până la 18.00. Plec de la serviciu, o iau și pe nevastă-mea și la 19:30 am ajuns împreună acasă. Facem fiecare câte un duș, ea vorbește la telefon vreo jumătate de oră, apoi mâncăm. În cele din urmă, ne așezăm în fața televizorului dar somnul ne cuprinde imediat. Cu greu reușim să ne transbordăm amândoi în patul din dormitor și adormim aproape instantaneu.

Miercuri. A treia zi a săptămânii.

Soneria alarmei de la telefonul mobil îmi zbârnâie în creier. Îi dau nevesti-mii un bobârnac peste ureche. Scoate un sunet prelung de nemulțumire. Îi șoptesc ușor:

— E miercuri dimineața, și, cu o mișcare bruscă, dau la o parte pledul care ne acoperă.

Îmi dă un pupic scurt și zice:

— Bine, hai.

Ne sculăm, ne echipăm, mâncăm ceva în fugă și plecăm. După ce o las pe ea la jobul ei, ajung și eu la jobul meu, cu cinci minute întârziere. Muncesc până la 13:00. Mănânc între 13:00 și 14:00, apoi muncesc din nou până la 18:00. În drum spre casă, o iau pe nevastă-mea. Ne spălăm, răspundem amândoi la apelurile telefonice pe care le primim, mâncăm, încercăm să privim ceva la televizor dar oboseala ne biruie și ne culcăm aproape imediat. Adormim amândoi instantaneu.

Joi. A patra zi a săptămânii.

Soneria alarmei de la telefonul mobil îmi zbârnâie în creier. Îi spun nevesti-mii:

— E joi dimineața, și, cu o mișcare bruscă, dau la o parte pledul care ne acoperă.

Ne sculăm, ne echipăm, mâncăm ceva în fugă și plecăm. O las pe ea la job, ajung și eu la serviciu. Muncesc, mănânc și iar muncesc până la 18:00. Plec, o iau pe nevastă-mea, ajungem acasă. Duș, telefoane, cină, televizor, somn adânc.

Vineri. A cincea zi a săptămânii.

Soneria alarmei de la telefonul mobil îmi zbârnâie în creier. Deschid ochii. Îmi aduc aminte că e vineri și zâmbesc. Îi văd ceafa nevesti-mii. Încă doarme. Alarma telefonului continuă să sune. Casc și mă întind prelung, apoi îi dau nevestei un bobârnac ușor peste ureche. O văd cum se mișcă ușor și începe să mormăie. Îi mai dau unul, ceva mai tare. Scoate un sunet prelung de nemulțumire. Mă apropii de urechea ei și-i șoptesc ușor:

— E vineri.

Deși nu s-a trezit complet, tresare. Se întoarce spre mine și o văd cum zâmbește toată:

— Daaa?

Cu o mișcare bruscă, dau la o parte pledul care ne acoperă.

Ne sculam, ne spălăm, ne îmbrăcăm, mâncăm în fuga niște cereale cu lapte, apoi plecăm în viteză. O duc la serviciul ei, după care ajung și eu la jobul meu, cu 15 minute întârziere. Șeful nu zice nimic. Muncesc până la 13:30, mănânc un sandviș și apoi mă reapuc de treaba până la 16:30.

La 16:45 sunt în parcarea subterană și mă sui în mașină. O sun pe nevastă-mea. E fericită. Tocmai a plecat de la serviciu și se duce să se vadă cu fetele. Îi dau un sărut prin telefon, pornesc motorul și demarez.

La 17:15 sunt în fața restaurantului. Parchez, închid mașina, intru în restaurant și caut din priviri masa noastră. „A, uite-i !”  O parte au și venit. Mă apropii și ceilalți mă întâmpină zgomotos. Ne salutăm, ne îmbrățișăm, apoi mă așez și eu. În următoarele douăzeci de minute, sosesc și ceilalți. Acum suntem toți, vreo zece în total, foști colegi de școală, facultate și prieteni. Comandăm de mâncare, de băut și începem să povestim. Spune fiecare ce apucă și ce-i vine în minte. Așa este la întâlnirile noastre săptămânale de vineri după-amiaza, nu avem un subiect anume. În general, relatăm despre ce-am mai făcut în timpul săptămânii, spunem bancuri, povestim ce se mai întâmplă, ce se mai aude. Mâncăm, bem, râdem și vorbim. Timpul trece pe nesimțite. Iată, deja s-a făcut opt. Unul câte unul, băieții încep să plece. Aud telefonul sunând. E nevastă-mea. Îmi spune că ea e pe cale să termine întâlnirea săptămânală cu fetele. Închid și mă grăbesc un pic. Plătesc partea mea de consumație, îi salut pe cei care mai sunt, stabilim să ne reîntâlnim ca de obicei vinerea viitoare, la aceeași oră și în același loc, ne îmbrățișăm și plec.

Mă sui în mașină și demarez în viteză. Mă grăbesc un pic și în câteva minute ajung în altă parte a orașului. O văd pe nevastă-mea pe trotuar, în fața restaurantului, vorbind cu două dintre prietene. Le cunosc, sunt două fete din grupul ei de vineri după-amiaza. Ajung în dreptul lor, opresc, pun avariile și claxonez. Nevastă-mea își ia la revedere de la fete, le fac și eu semn cu mâna, ele îmi zâmbesc și imediat nevastă-mea se urcă în mașină. Răsuflă ușurată și relaxată. Pornim spre casă.

Pe drum, mai povestim una-alta, despre ce-a făcut fiecare peste zi. Ajungem acasă, facem fiecare câte un duș, ne echipăm în hainele comode de casă și începem să pregătim împreună o salată de fructe. Între timp, mai răspundem și la câteva apeluri telefonice care ne solicită pe fiecare. Mai povestim câte ceva despre contextul economic internațional, apoi ne luăm fiecare castronelul cu salată și ne așezăm comod în fața televizorului. În seara asta putem să stăm cât dorim la televizor, căci mâine este sâmbătă.

Ne oprim la  un film ce pare interesant dar curând digestia începe să își spună cuvântul. Pleoapele ni se cam închid. Din nou, prima cedează ea. O văd cum se ridică de pe fotoliu și pleacă spre dormitor. Eu mai rezist vreo jumătate de oră apoi, văzând că am ațipit deja de două ori, închid televizorul  și mă îndrept și eu spre dormitor.

Intru ușurel în pat. Nevastă-mea doarme. O aud cum respiră ușor. Mă gândesc că, în urmă cu opt ani, când ne-am căsătorit, ne propuseserăm ca, indiferent cât de obosiți am fi, să facem în fiecare seară „întâlnirea de sub plapumă”. A fost drăguț dar ne-a ținut doar vreo două luni, apoi  oboseala de peste zi și somnul au învins mai de fiecare dată. Îmi las capul pe pernă. Adorm aproape instantaneu.

Sâmbăta. A șasea zi a săptămânii.

Soneria în surdină a alarmei de la telefonul mobil mă trezește ușor. Deschid ochii și văd o rază de soare care se întinde prin tot dormitorul, pe parchet, pe tot pledul, până în dreptul meu. Mi-amintesc că este sâmbătă și casc cu poftă, apoi mă întind un pic și eu, ca raza de soare. Nevastă-mea încă doarme. Mă uit pe monitorul telefonului, este 10:05. Avem destulă treabă și azi. Întind mâna spre capul nevesti-mii și o mângâi ușor pe păr. O aud cum mormăie ceva nedeslușit.  Bag mâna hoțește pe sub pled și o pișc ușor de fund. Tresare brusc și se întoarce spre mine:

— Monstrule, nici sâmbăta nu mă lași să dorm?

Mă aplec spre ea, o sărut pe obraz și îi spun:

— Bine, dormi, dacă vrei, dar eu am plecat.

Mă privește fix câteva clipe, o văd că gândește, oftează alene, se întinde și apoi zice:

— Bine, hai că vin și eu.

Ne sculăm, ne spălăm, ne îmbrăcăm și ne pregătim micul dejun. În timp ce mâncăm, ne repartizăm sarcinile: eu iau lista de plăți și achit toate facturile, iar ea face cumpărăturile. Terminăm de mâncat, facem curățenie prin bucătărie, ne luăm cele trebuincioase și plecăm. Ne suim în mașină, demarez și într-un sfert de oră suntem la Mall.

Acolo ne despărțim, fiecare cu treburile lui — eu la bancă, ea în supermarket. Plătesc facturile și mai casc gura la niște vitrine. După o oră, o caut pe nevastă-mea pe la casele de marcat ale supermarketului. O găsesc rapid și o ajut să pună toate lucrurile cumpărate în plase. Ducem împreună plasele la mașină și le punem în portbagaj, de unde ne luăm fiecare sacul lui pentru ora de sport.

Urcăm la ultimul etaj al Mall-ului și acolo ne despărțim din nou: ea se duce la sala de aerobic, iar eu la cea de fitness. Intru în sala de body-building, mă echipez la vestiar și timp de o oră și jumătate lucrez la aparate. După exact două ore, mă reîntâlnesc cu nevastă-mea în fața liftului de la etajul trei. Pare obosită, dar zâmbește. Coborâm la etajul doi, la food-court și intrăm într-o braserie. În timp ce luăm dejunul, răspundem fiecare la apelurile telefonice care ne solicită și ne mai povestim unul altuia cum a fost ora de gimnastică sau ce a mai auzit fiecare că se întâmplă prin lume. Pe la ora 15:00, ne suim în mașină și pornim spre casă. Ajungem, parchez mașina și ducem toate cumpărăturile în bucătărie. Ea începe să le aranjeze prin frigider și prin dulapuri, iar eu îmi deschid laptopul, ca să-mi fac ordine printre e-mailuri.

După o vreme, mă duc în dormitor și mă întind un pic. Simt nevoia să mă odihnesc și chiar ațipesc un pic.  Prin somn o simt pe nevastă-mea că intră în cameră și se așează și ea lângă mine. Adorm și mai adânc, cred că și visez ceva. Brusc, aud glasul nevesti-mii, ușor panicat:

— Sus, e cinci jumătate deja!

Sărim amândoi din pat și începem să ne echipăm rapid. Într-o jumătate de oră suntem în parcare. Ne urcăm în mașină și demarez în viteză. Mergem la teatru. Asta facem noi în fiecare sâmbăta după-amiaza, mergem la teatru, de fiecare dată cu altă familie de prieteni. Din fericire, reușim să ajungem la timp, fără nicio întârziere. Prietenii noștri ne așteptau în fața teatrului. Intrăm cu toți, găsim locurile și ne așezăm. Începe piesa care durează vreo 2 ore cu o scurtă pauză între cele 2 acte. Ce să zic, drăguță, nu formidabilă, dar drăguță.

După teatru ne oprim cu toții la un restaurant din apropiere și luăm cina. În timp ce mâncăm, povestim diverse. Ne despărțim pe la 22:30, ne luăm rămas bun și ne promitem să ne revedem cam într-o lună, la o altă piesă de teatru.

Ajung cu nevastă-mea acasă, în jur de ora 24:00. Facem un duș rapid și ne băgăm apoi în pat. Facem dragoste. Este bine. O vreme rămânem îmbrățișați în întuneric și mai povestim diverse. Trecem în revistă viața noastră. Cum a fost de când ne-am căsătorit, cum este în prezent și ce ar mai trebui să mai facem. Planuri sunt multe: să facem un copil sau doi, să ne mutăm într-o casă mai mare, să ne schimbăm mașina, să ne facem vacanțele în niște locuri exotice. Brusc, simt că se ridică de lângă mine și aprinde veioza. O văd cum stă în șezut și se uită la mine fără să spună nimic. Mă încrunt un pic.

— Ce e, s-a întâmplat ceva?

Ea continuă să mă privească în tăcere câteva clipe, apoi zâmbește și spune:

— Nu, nu s-a întâmplat nimic. Vroiam doar să mă asigur că ești tu…

Nu înțeleg ce vrea să spună. Mă încrunt din nou.

— Cum adică?

Zâmbește.

— Ai avut adineauri o inflexiune a vocii pe care n-am recunoscut-o, mi s-a părut străină și am simțit nevoia să te văd, să mă asigur că ești tu.

Ridic din sprâncene și mă pufnește râsul.

— Dar cine aș fi putut fi?

Zâmbește și ea.

— Nu știu, un străin poate…

Mă încrunt din nou.

— Nu înțeleg…

Ea ridică din umeri.

— Nici eu, dar așa mi-a venit…

Tăcem timp de câteva clipe, apoi zic:

— Cred că ne-ar trebui o vacanță…

Ea mă privește atent, apoi zâmbește și adaugă:

— Știi, în timpul săptămânii sunt momente când mi-e foarte dor de tine…

M-a surprins plăcut.

— Păi să reluăm „întâlnirile de sub plapumă”…

Râde.

— La cât de frânți suntem în fiecare seară, cred ca tot ce vom putea face va fi doar să ne privim atent, ca să ne asigurăm că încă ne mai cunoaștem…

Nu mă amuză. Se încruntă și ea și oftează:

— E prea scurtă săptămâna, fir-ar să fie ! Ne-ar trebui încă o zi, să o avem numai și numai pentru noi…

Zâmbesc.

— Da, n-ar fi rău s-avem încă o zi. A opta zi. A opta zi în fiecare săptămână…

Ea mă mai privește un pic, apoi stinge veioza și se lipește de mine. Facem dragoste din nou și, după un timp, adormim îmbrățișați.

Duminica. A șaptea zi a săptămânii.

Deschid ochii ușor și văd din nou raza de soare care se întinde prin tot dormitorul, pe parchet, pe tot pledul, până în dreptul meu. Mi-amintesc că este duminică și casc cu poftă. „Ce bine e să nu sune telefonul…” Mă uit spre nevastă-mea.  Încă doarme. Aș vrea să vorbesc cu ea, mi-au venit niște idei și aș vrea să i le spun. Mă uit pe monitorul telefonului, este aproape ora 11:00. Mă gândesc că a dormit destul și că aș putea s-o trezesc. Întind mâna spre ea, dar mă opresc la jumătatea drumului. Mai bine s-o las să mai doarmă, să se odihnească cât are nevoie, în definitiv este singura zi în care nu ne trezim după ceas.

Mă strecor ușurel afară din pat și ies din cameră. Fac un duș rapid, mă echipez în trening și mă duc în bucătărie. Deschid frigiderul, îmi încropesc un mic dejun frugal, apoi butonez un pic televizorul. În cele din urmă, mă așez la birou, deschid internetul și încep să caut niște materiale pentru serviciu. După vreo oră, mă simt privit din spate și întorc capul. Nevastă-mea stă în dreptul ușii și mă privește. Mă ridic, mă apropii de ea și o pup. Îmi zâmbește și zice:

— Mă duc să fac un pic de ordine prin casă, că e totul vraiște. Într-o oră să fii gata, să ne echipăm de plecare…

Aprob din cap și o văd cum dispare în casă. Mi-e tare dragă, m-aș duce după ea, să mai stăm un pic împreună, dar trebuie să termin de căutat materialele astea. Plus că mai și sună telefonul din când în când. Sunt diverși prieteni și cunoscuți cărora este bine să le răspund, chiar dacă este duminică… Mă întorc spre laptop și încerc să termin ce am început. Din când în când, mai răzbate până la mine vocea nevesti-mii care și ea vorbește la telefon în timp ce face ordine prin casă.

Mă concentrez la ce am de făcut, dar după un timp aud vocea ei în spatele meu:

— Hai, odată, că ora a trecut demult, o să întârziem.

Mă ridic de la birou, gândindu-mă că voi continua mai târziu, și încep să mă echipez. Ea e aproape gata. Mă grăbesc un pic, să nu ne aștepte socrii cu masa. Într-un sfert de oră sunt gata și putem ieși. Ne suim în mașină și demarăm. Pe drum, ne oprim la o mică bisericuță și intrăm pentru câteva minute ca să ne închinăm. Ne continuăm drumul și, după alte patruzeci și cinci de minute, ajungem la casa socrilor. Acesta este ritualul nostru duminical: o săptămâna mergem să luăm masa cu părinții ei, în cealaltă săptămâna mergem la părinții mei. Socrii mei sunt niște drăguți. Ne primesc cu brațele deschise și ne așezăm cu toții la masă. După ce terminăm de mâncat, eu cu tata socru facem o partidă de șah și fumăm o pipă, iar nevastă-mea stă la taclale cu maică-sa.

Plecăm de la ei pe la vreo șapte și, în drum spre casă, ne oprim la un alt Mall ca să dăm o raită prin galerii, cât mai sunt magazinele deschise. Aici ne despărțim din nou: ea se duce prin magazinele de haine și încălțăminte, eu mă duc spre cele de electronice. Aș vrea să ne luăm un sistem nou de home-cinema și vreau să prospectez un pic piața.

Iau liftul și mă duc la etajul doi unde se află cea mai mare galerie de electronice din țară. Intru în magazin și mă plimb agale printre rafturi. Întotdeauna pierd noțiunea timpului când mă aflu într-un magazin de felul ăstuia: de mic mi-au plăcut dispozitivele electronice, aparatele; cred că dacă aș avea bani fără de număr mi le-aș lua pe toate. Îmi dezlipesc cu greu ochii de pe laptopuri și ajung la secțiunea de monitoare. Timp de câteva minute trec în revistă toate plasmele expuse acolo și încerc să fac câteva calcule mentale. Brusc, aud în spatele meu vocea unui om de la pază care îmi atrage atenția respectuos că magazinul urmează să se închidă. Tresar și mă uit pe ecranul telefonului mobil. Este nouă fără șapte minute. „Oare când a trecut deja o oră?”

Mă îndrept spre ieșire, dar privirea mi se oprește spre un exponat așezat strategic, la intersecția a două culoare. Nu mă pot abține să nu văd despre ce este vorba. Mă apropii, privesc aparatul curios și citesc panoul de prezentare. „Ce chestie, pare interesant…” Mă uit de jur-împrejur. Se pare că am rămas singurul client dar chiar nu mă interesează asta, mai sunt încă cinci minute până la închidere.

Cer de la un vânzător aflat în apropiere cartea tehnică a aparatului și o răsfoiesc în grabă. Pare foarte, foarte interesant, doar că…destul de scump. Mă perpelesc un pic… “Să-l iau, să nu-l iau…? Să-l iau, să nu-l iau?” Vânzătorul mă privește de la câțiva metri distanță. Probabil că numără secundele…Știu că am în buzunar un card de credit…Dar asta înseamnă să intru deja în salariul următor…   “Ce fac, ce fac…?” Îl văd pe vânzător cum se pregătește să-mi facă semn să părăsesc incinta și mă hotărăsc brusc. Apuc un colet de pe raft și mă îndrept spre casa de marcat. Privesc ceasul aflat deasupra acesteia. “Mai e un minut, n-au ce să zică…” Plătesc, îmi dau chitanța și tot personalul îmi spune un „la revedere” politicos. Probabil erau recunoscători pentru faptul că nu i-am obligat să mă dea afară. Abia am ieșit din magazin și aud țârâitul telefonului. E nevastă-mea. Îi zic că ne vedem direct la mașină și mă îndrept spre lift. Ajung în parcare cu coletul în brațe și o văd pe nevastă-mea cum se strâmbă un pic.

— Ce-ai mai luat acolo?

— O jucărie nouă, las’ c-o să-ți placă, o să vezi…

Nu-i spun cât a costat ca să nu mă ia la bătaie. Mă gândesc că, după ce-o să se joace cu ea, probabil că n-o să mai fie foarte furioasă din cauza prețului. Pun coletul în portbagaj, ne suim în mașină și demarăm. Ajungem acasă după o jumătate de oră, iau coletul din portbagaj și intrăm în casă. Nevastă-mea zice, privind spre pachetul din brațele mele:

— Sper că n-ai de gând să te joci acum cu chestia asta…

Nu zic nimic, doar îl las în sufragerie. Facem fiecare câte un duș și ne echipăm în pijamale. Ne pregătim direct de culcare, nu se mai pune problema să ne uităm la televizor pentru că suntem deja obosiți și mâine trebuie să ne sculăm devreme. Înainte să intrăm în dormitor, ne pregătim în bucătărie o salată de fructe. Apoi, fiecare își ia castronelul cu câte o linguriță și ne mutăm în dormitor. În drum, eu trec prin sufragerie și iau coletul pe care tocmai îl cumpărasem. Nevastă-mea se uită exasperată la mine:

— Nu poți s-o lași pe mâine, te rog?

Zâmbesc misterios și mă fac că n-o aud.

Nevastă-mea se așează în pat și începe să răsfoiască o revistă în timp ce-și mănâncă salata. Mă așez și eu în pat și desfac tacticos pachetul. Nevastă-mea mă ignoră complet. Scot din cutie componentele și le așez în ordine pe pat. O văd că își aruncă o privire cu coada ochiului. Asta înseamnă că devine curioasă. După câteva clipe, abandonează revista și se trage mai spre mine:

— E, și ce-i cu aparatul ăsta? La ce folosește?

Încep să-i explic metodic și pe îndelete. Mă ascultă cu atenție și, când termin, izbucnește în râs. Ne mâncăm amândoi salata de fructe, privind amuzați spre achiziția din fața noastră. Mai vorbim câteva minute, mai potrivim lucrurile prin cameră, apoi ne băgăm în pat, stingem lumina și, foarte curând, adormim amândoi.

Luni. Prima zi a săptămânii.

Deschid ochii și văd o rază de lumină care se joacă pe perete. Aud zgomotul liniștitor al valurilor și îmi aduc aminte unde suntem. Zâmbesc și privesc spre nevastă-mea care încă doarme profund. Întind mâna spre noptiera de lângă pat, iau mobilul și mă uit pe display. Este deja ora 09:00. Mă gândesc că ar trebui s-o trezesc, căci sunt atâtea de văzut aici dar, pe de altă parte, aș mai lăsa-o să doarmă. Dacă și în vacanță ne fugărim, ce vacanță mai e aia ? Mă mișc ușor în pat și observ că se foiește și ea. Cred că s-a trezit. Se întoarce cu fața spre mine, deschide alene un ochi, mă privește câteva clipe și apoi zâmbește.

— E chiar adevărat?

Zâmbesc și eu, mă apropii de ea și o sărut ușor pe obraz.

— Da, e chiar adevărat.

Mă privește hoțește.

— Ești sigur?

Zâmbesc din nou.

— Da, sunt foarte sigur, cât se poate de sigur.

— Sigur nu trebuie să mergem la serviciu?

Râd.

— Sigur nu. De azi, suntem în vacanță. O săptămână de vacanță, numai pentru noi doi…

Zâmbește cu tot chipul. De mult n-am mai văzut-o atât de fericită.  Se întinde ca o pisică, apoi zice:

— Atunci, hai să ne mișcăm, să profităm de fiecare secundă!

Sare din pat, se repede la perdea și, cu o mișcare bruscă, o trage complet la o parte. Lumina soarelui, care deja se ridicase binișor deasupra mării, invadează toată încăperea. Mă scol din pat și mă duc după ea în balcon. O îmbrățișez și, timp de câteva secunde, rămânem nemișcați, privind amândoi cu nesaț nisipul de aur sidefat al plajei și imensitatea de azur a oceanului întinzându-se în fața privirilor noastre.

— N-aș fi crezut că poate exista un loc atât de frumos, spune ea.

Zâmbesc.

— Eu n-aș fi crezut că o să avem vreodată atâția bani încât să ne permitem să venim într-un astfel de loc.

Ea mă sărută pe obraz și mai rămânem o vreme îmbrățișați, inspirând aerul proaspăt al mării. Îmi place să îi simt trupul gol, lipit complet de corpul meu. Brusc, întoarce privirea spre mine:

— Hai să înotăm!

Tresar. Este o idee grozavă.

— OK, hai să ne echipăm…

— Dar n-avem nevoie ! Ai uitat că suntem doar noi pe toată plaja asta?

Zâmbește, se smulge din brațele mele și o văd cum se îndepărtează alergând spre mare. Mă reped după ea. Simt nisipul cald cum îmi mângâie tălpile. Mă arunc în apa oceanului și o simt cum îmi învăluie trupul. Înot spre iubita mea, spre nevasta mea, ea mă observă și se îndepărtează cu viteză. În general, înoată mai bine decât mine, dar nu mă las, îmi mobilizez toată forța și după câteva lungimi de brațe o ajung din urmă, o îmbrățișez cu tot corpul meu și ea mă sărută adânc. Facem dragoste. Este bine. De jur-împrejurul nostru, apa este de un albastru desăvârșit. După un timp, înotăm din nou. Prin apa clară și perfect limpede privim scoicile și micile vietăți marine care se învârt pe lângă tălpile noastre. Ea râde. Are un râs cristalin, cred că perfect.

Stăm întinși pe nisip, unul lângă altul. Razele soarelui ne usucă pielea udă. Întorc brusc capul. Mi s-a părut că văd un pescăruș în dreapta mea, chiar lângă mine, dar nu era. Mă întorc spre nevastă-mea. Stă cu ochii închiși și zâmbește ușor. Îi ating pielea cu mâna. Este fierbinte. Nu mă pot abține. Facem dragoste din nou. Acum suntem amândoi plini de nisip din cap până-n picioare. Parcă am fi poleiți cu un strat subțire de aur.

Suntem amândoi sub jetul de apă care curge din duș. Ne curățăm de nisipul de aur. Privesc cum curge apa pe corpul ei. O privesc pe ea. Are ochii limpezi și buzele roșii. Mă aplec și o sărut. Din nou, nu mă pot abține. Facem din nou dragoste. Este bine. Apa călduță șiroiește pe corpurile noastre ce par a fi perfect împletite.

Stăm pe covor și mâncăm. Nevastă-mea ia de pe platoul rotund o bucată mare de somon afumat și o degustă încet.

— Îți mai amintești de când n-am mai făcut dragoste de trei ori într-o zi?

Râd.

— Sau mai degrabă de trei ori într-o oră, nu?

Râde și ea. Degustă încet bucata de somon și mă întreabă din nou.

— Ce facem azi? Mergem să vizităm orășelul din apropiere sau facem un tur pe plajă?

Zâmbesc. Bănuiesc că mă pune la încercare. Cred că știu ce vrea și, de fapt, asta vreau și eu.

— Păi, tu ce propui?

Se încruntă o secundă.

— Oraș ? Adică oameni și niște aglomerație, nu?

Este rândul meu să o încerc.

— Da, dar și pitoresc, cultură locală, exotică…

— Dar am venit aici ca să fim doar noi doi, da? Dă-l încolo de oraș, nu vreau să împărțim ziua asta cu nimeni. Tu îți dai seama că avem la dispoziția noastră una dintre cele mai frumoase plaje din lume…?

Râd.

— Da, dar îți amintești cât am plătit pentru asta?

— Și ce dacă, doar o viață avem, nu?

Pornim împreună de mână, de-a lungul plajei. Suntem desculți și apa valurilor ne mângâie tălpile picioarelor. Cerul este de un albastru perfect. În zare se vede un grup de stânci care ies din mare. De aici par mici  dar știm, din prospectul furnizat de agenția de la care am cumpărat vacanța, că atunci când vom fi în dreptul lor vor avea o dimensiune apreciabilă. Ne îndreptăm spre ele. Privesc spre stânga. Un șir de palmieri umbroși străjuiește plaja. Privesc spre dreapta. Linia orizontului se confundă la întâlnirea dintre mare și cer. Totul pare perfect. Mergem ușor, ținându-ne de mână.

— Suntem noi fericiți?

Tresar. Nu mă așteptam la întrebarea asta tocmai acum.

— Da, acum cred că suntem.

— Acum, da, că suntem în vacanță. Dar în restul zilelor?

Tac câteva secunde, apoi zic.

— Nu știu ce să zic, probabil că suntem. Suntem sănătoși amândoi, avem unde locui, avem ce mânca, cu ce ne îmbrăca, avem asigurări de sănătate, avem joburi rezonabil de bune, avem mașină, avem acces la divertisment și cultură, ne putem face două vacanțe pe an, putem călători în weekenduri… Ce altceva ne-am mai putea dori?

— Adică, zici tu că suntem fericiți pentru că toate nevoile fundamentale ne sunt satisfăcute într-un mod rezonabil…

— Păi…da. Ce ne-am putea dori mai mult?

Tace o vreme. Apoi mă întreabă brusc:

— Tu ești fericit cu jobul tău?

Tresar.

— Cum adică?

— Adică asta ai fi vrut să faci în viață?

Tac. Apoi zic.

— În viață nu faci întotdeauna ce vrei, ci ceea se poate, ceea ce este potrivit…

Ea insistă.

— Dar, totuși, asta ai fi vrut să faci?

Mă hotărăsc să-i răspund.

— Nu, poate că nu exact asta…

Ridică privirea spre mine.

— Dar ce anume?

Ezit un pic dar, în cele din urmă, îi spun:

— Când eram foarte tânăr, mi-aș fi dorit să fiu oceanograf… Multă vreme, am crezut că asta trebuie să fac în viață…

Tresare.

— Dar nu mi-ai spus niciodată asta! Când ne-am cunoscut, și întotdeauna după aceea, mi-ai spus că visul tău dintotdeauna a fost să lucrezi în domeniul administrației, să faci carieră de top în domeniul administrației…

Zâmbesc.

— Păi… și ce-ai fi vrut să-ți spun? Deja lucram, aveam un job bun în domeniul administrației… Te-ai fi măritat cu mine dacă îți ziceam că vreau să mai fac o facultate și să-mi schimb profesia?

Ea face ochii mari.

— Deci, de fapt, acesta a fost planul tău?

— Da. Am făcut mai întâi Facultatea de Administrație Publică, pentru că așa era practic la momentul acela, așa am fost sfătuit de părinți… Dar, în acei ani, gândul meu a fost întotdeauna că voi face oceanografie…

— Și cum de-ai renunțat?

— Am renunțat pentru că ai apărut tu, ne-am căsătorit, am făcut împreună creditul pentru casă și mașină… Cum aș mai fi putut să fac o a doua facultate? Mă țineai tu în ea?

Ea zâmbește un pic trist.

— Și nu ai un sentiment de neîmplinire, de ratare?

Zâmbesc și eu. Tot un pic trist.

— Toți oamenii se ratează într-un fel sau altul, nu? Fiecare în felul său…

Ea tace și o ia ușor în fața mea. Merg în spatele ei. Intră cu picioarele în mare. Brusc, scoate un țipăt scurt. Tresar și mă-ncrunt.

— Ce s-a întâmplat?

Se întoarce spre mine și mă privește speriată. Este un pic palidă.

— Nimic, e-n regulă, nu-i nimic!

Rămân încruntat.

— Da’ de ce-ai țipat?

Ea tace, ezită câteva clipe să-mi răspundă, apoi spune:

— Pentru o fracțiune de moment, mi s-a părut că merg pe apă…

Mă pufnește râsul.

— Cum așa?

Zâmbește și ea.

— Nu știu, așa mi s-a părut… Dar a fost doar o fracțiune de secundă…

Ne continuăm plimbarea ținându-ne de mână. După un timp întreb și eu.

— Dar tu ești fericită cu profesia ta?

Tace, zâmbește un pic trist, apoi spune.

— M-am obișnuit cu ea și… cred că-mi place acum.

Tresar.

— Adică și tu ți-ai fi dorit să faci altceva?

Zâmbește în continuare.

— Da, toată copilăria și adolescența mi-am dorit să fiu pictoriță, sau, poate, arhitectă… Mi-ar fi plăcut și design-ul interior!

Acum, chiar sunt surprins. Nu mi-a spus asta niciodată, în cei aproape zece ani de când ne cunoaștem. Mă încrunt un pic.

— Și de ce aud despre asta abia acum?

Zâmbește.

— Păi, te-ai mai fi însurat cu mine dacă îți ziceam că vreau să mai fac o facultate și să-mi schimb profesia? Mă țineai tu la a doua facultate? Plăteai tu singur ratele la bancă pentru casă și mașină?

— Și facultatea economică cum de-ai făcut-o?

— Pentru că era ceva sigur, așa m-au sfătuit părinții, ca și pe tine…

Tac. După o vreme zice:

— Dar are și economia frumusețea ei. Când îmi ies bine toate calculele, am, așa, o bucurie în suflet…

Tac un timp apoi întreb.

— Deci suntem fericiți?

Ridică privirea spre mine, mă privește, apoi zice:

— Da, cred că da. Poate că ar mai trebui doar să facem un copil, atâta tot…

Brusc, întinde mâna și-mi arată ceva spre mare:

— Uite, uite, delfinii… Ne-au zis de la agenție că s-ar putea să-i vedem și, uite-i, au apărut!

Privesc în direcția indicată de ea. Un grup de cinci-șase delfini săgetează, ritmic, pe deasupra apei. Par că se joacă. Iubita mea, nevasta mea începe să aplaude. Se bucură ca un copil. Zâmbesc și eu. Jocul lor este spectaculos, într-adevăr. Continuăm să înaintăm pe plajă. Delfinii ne însoțesc o vreme, apoi dispar. Noi continuăm să mergem înainte, ținându-ne de mână.

În mod ciudat, deși soarele este sus pe cer, exact deasupra noastră, nu simțim nici un fel de dogoare ci, din contră, probabil datorită brizei care bate dinspre mare, ne bucurăm de o senzație plăcută de răcoare confortabilă.

Brusc, ne oprim. În fața noastră, la vreo zece metri distanță se află un stâlp cu felinar.

— Ăsta de unde a mai apărut?

Ne îndreptăm spre stâlp, un pic circumspecți. Ajungem lângă el. Pare făcut din oțel și are toată suprafața plină cu ornamente frumoase. Se aude un clinchet și privim instinctiv în sus. Vedem că s-a aprins felinarul. Mă pufnește râsul și privesc în jos. Încerc să dau nisipul la o parte, dar constat că stâlpul este adânc înfipt, căci nu-i găsesc baza. Nevastă-mea zâmbeşte şi ea. Îl mai privim câteva clipe, apoi plecăm mai departe. Ne continuăm drumul pe malul mării, ţinându-ne de mână. Apa mării ne mângâie blând tălpile picioarelor. Stâncile care ies din mare sunt tot mai aproape şi devin tot mai mari.

Stăm pe mal, mâncăm fiecare câte o porţie de tocană rece şi privim megaliţii. Sunt vreo cinci şi să tot aibă cam vreo zece metri înălţime fiecare. Doi dintre ei au şi vegetaţie. Pe vârful unuia se văd şi vreo doi copăcei. Mai iau o porţie de tocană rece  — „formidabil de bună!” — apoi întind mâna înspre copăceii aceia. Tresar brusc şi trag mâna înapoi. Nevastă-mea mă priveşte întrebător.

— Ce ai?

Nu ştiu ce să-i spun, căci nu-mi explic nici eu ce am simţit. După câteva secunde, totuşi, zic:

— Când am întins mâna, am avut impresia că ating cu degetul vârful copăcelului acela de pe stâncă.

O pufneşte râsul.

— Cum aşa? Până la el sunt doar vreo sută de metri sau chiar mai bine…

Tac, fiindcă nu ştiu ce să-i zic. Privesc valurile mării care se sparg la baza celor cinci megaliţi ce ies din apă.

O luăm înapoi spre căsuţa noastră de pe plajă. Uşor, uşor începe să se însereze. Delfinii au apărut din nou şi ne-au însoţit o bună bucată de drum, în sens invers, dar stâlpul cu felinar nu l-am mai întâlnit. Sau poate c-am trecut pe lângă el fără să băgăm de seamă, fiind absorbiţi de contemplarea soarelui care devenea tot mai roşiatic în timp ce cobora uşor, uşor, spre linia orizontului unde cerul se uneşte cu marea.

Acum e seară spre noapte. Stăm relaxați în șezlonguri și privim cum soarele dispare încet în întinderea nesfârșită a oceanului aflat în fața noastră. Lângă noi, arde mocnit un mic foc de tabără făcut în nisip. După ce soarele dispare complet, înghițit de linia orizontului,  stelele și Luna devin evidente. Ascultăm zgomotul molcom al valurilor, ne ținem de mână și privim sclipirea Lunii în apa clară a oceanului. Totul este perfect, am avut o zi minunată, doar pentru noi doi. Noi doi, marea și plaja. Ridic ochii și privesc întinderea nesfârșită de stele aflată în înaltul cerului. Priveliștea este absolut fabuloasă și un zgomot nedeslușit pare a veni din înalturi… Zâmbesc, mă încrunt ușor și, instinctiv, privesc spre nevastă-mea…Și ea întoarce capul spre mine,  zâmbind nedumerită. Zgomotul pare a crește în intensitate… Privesc din nou spre înalturi, apoi întorc din nou ochii spre iubita mea, nevasta-mea. Și ea este încruntată și privește mirată în sus… Zgomotul devine tot mai puternic…

Luni. Prima zi a săptămânii.

Soneria alarmei de la telefonul mobil îmi zbârnâie în creier. Deschid ochii. O văd pe nevastă-mea care clipește și ea, deschide ochii și mă privește puțin buimacă. Ce ciudat, ne-am trezit amândoi în același timp, mai rar se întâmplă așa ceva… Brusc, într-o fracțiune de secundă, îmi aduc aminte totul: aparatul cumpărat ieri, visul de vacanță…

Zâmbesc. Ce bine a fost! Mă uit spre nevastă-mea, care pare să-și fi amintit și ea totul, căci o văd zâmbind la rândul său. Soneria telefonului mobil continuă să sune. Mă întorc și o închid, apoi revin spre nevastă-mea. Continuă să zâmbească…Asta îmi dă încredere că acum pot să-i spun prețul jucăriei…

— Își merită banii, nu?

Se încruntă un pic.

— Cât ai dat pe ea?

Îi spun prețul. Zâmbește.

— Da, merită, fără doar și poate… Este fabulos, absolut fabulos. Totul părea perfect real…Iar acum, îmi amintesc aproape fiecare detaliu, parcă am fi fost aievea acolo…

Zâmbesc și eu. După câteva clipe întreabă:

— Și, deci, de acum încolo, ne vom putea întâlni în vis în fiecare noapte?

Continui să zâmbesc.

— Aşa se pare. De acum încolo, dacă dorim, ne putem petrece toate visele împreună.

Pare fericită. Adaug:

— Bineînțeles, asta dacă ne fixăm bine mufele seara…

Mă ridic în șezut și îmi desprind mufa pe care mi-o lipisem de tâmplă înainte de culcare. Apoi mă aplec și o desprind și pe cea prinsă de tâmpla ei. Le așez pe amândouă cu grijă în spațiul lor din consola aparatului.

— Și mai putem invita și pe alții?

Îi răspund pe îndelete, explicându-i cu lux de amănunte:

— În prospect zice că da. Aparatul are 10 mufe disponibile, care pot interconecta oameni ce dorm în interiorul unei arii de 100 de km. Şi tot acolo scrie că se mai pot cumpăra și alte mufe suplimentare, dacă este cazul…

Ea se gândește câteva secunde, după care tranșează ferm chestiunea:

— Nu, în nici un caz. Deocamdată o să păstrăm visele noastre doar pentru noi…Dacă zilele ni le petrecem în societate, nopțile vor fi numai pentru noi…

Tăcem amândoi. Ne privim unul pe altul şi zâmbim. Brusc, tresare.

— Tu chiar ţi-ai dorit să te faci oceanograf?

Zâmbesc un pic trist.

— Da, este adevărat, acesta a fost visul meu din prima tinereţe.

Păru că se întristează și ea un pic.

— Şi de ce nu mi-ai spus asta niciodată?

— Dar tu de ce nu mi-ai spus niciodată că ai vrut să te faci pictoriţă?

Tace câteva clipe, apoi zice:

— Nu ţi se pare ciudat că ajungem să ne cunoaştem cu adevărat în timp ce dormim?

Ne privim în ochi unul pe altul, apoi ceva îmi trece prin minte.

— La noapte ce-o să mă mai întrebi?

Ea tresare din nou și mă privește un pic mirată.

— Da’ de unde să știu eu acum ce-o să te întreb în vis?

Continuăm să ne privim unul pe altul în tăcere, apoi ea pare să-și fi adus aminte de altceva.

— Ştii doar ce-mi pare rău?

Mă încrunt un pic şi întreb:

— Ce anume?

— Îmi pare rău de orăşelul acela pe care am fi putut să-l vedem şi nu l-am văzut. Dacă dura visul mai mult, poate îl vedeam, totuşi…

Răsfoiesc prospectul şi caut descrierea visului pe care tocmai îl avusesem.

— La visul acesta, „singuri pe plajă”, zice că există doar o plajă pe care cei care visează se pot plimba. Nu zice nimic de orășel, decât ca opțiune teoretică…

Se încruntă.

— Deci, dacă în vis am fi hotărât să vizităm orășelul, probabil că ceva ne-ar fi împiedicat?

Nici eu nu ştiu răspunsul exact. Mă mai uit o dată pe prospect.

— Probabil că da… Dar, uite, visul următor se cheamă „singuri pe plajă și tur de oraș”. Am putea să-l încercăm diseară pe acesta, dacă vrei să vezi orașul acela…

Ea se gândește un pic, apoi zice:

— Poate în altă seară. Diseară aș vrea să fim noi doi, singuri pe un munte.

Mă uit din nou pe prospect.

— Vrei doar să ne plimbăm pe munte sau să avem și ceva aventuri?

— Sunt mai multe variante?

— Da, în afară de „singuri la munte cu cortul”, avem „singuri la munte în furtună”, „singuri la munte în cabana părăsită”…

Mă întrerupe brusc:

— Dar câte vise are jocul ăsta?

Dau câteva pagini, la descrierea generală, citesc şi îi răspund:

— Aici scrie că ne oferă 500 de vise predeterminate în care ne putem plasa, cum a fost cel din seara asta, plus o opțiune de a ne compune propriile vise, după cum dorim…

Ea mă priveşte plină de încântare. Zâmbesc. Zâmbește și ea. O văd că se mai gândește câteva clipe, apoi zice:

— Hai să-l  încercăm pe cel cu cabana părăsită… Ce zici?

Mă încrunt un pic.

— Şi dacă o fi cu ceva care-o să ne sperie?

— Păi și ce dacă, e doar un vis, nu?

— Da, dar când suntem acolo, noi nu ne dăm seama de asta, nu ştim că visăm…

— Și ce dacă? Oricum se termină, nu? Nimic din ceea ce ni s-ar putea întâmpla acolo nu ne poate afecta definitiv, nu? Este doar o experiență trecătoare…

Tac. Privesc în prospect. Tresar.

— Uite, referitor la asta, aici scrie că în fiecare vis sunt introduse anumite „aspecte anormale”, cu scopul de a atrage atenţia asupra faptului că tot ce se întâmplă acolo este doar o simulare, o realitate virtuală…

Tresare şi ea. Eu continui:

— Dar, zice mai departe că, în ciuda acestor elemente absolut evidente, cvasitotalitatea celor care visează, nu realizează că sunt într-un vis…

— Serios?

— Da, aşa scrie. Zice că aşa funcţionează mintea umană… că atunci când visează, nu poate conştientiza faptul că se află într-un vis…

— Şi au fost şi în visul nostru din seara asta astfel de lucruri?

Tac şi mă gândesc. După câteva clipe spun:

— Cred că au fost câteva… Stâlpul acela de pe plajă n-avea ce să caute acolo, nu?

Ea tresări.

— Şi soarele… soarele, îți aminteşti?

Mă încrunt.

— Ce-i cu soarele?

— Păi, aminteşte-ţi că a răsărit din mare şi a apus în mare, ceea ce în realitate nu este posibil, nu?

Zâmbesc. Observaţia ei era absolut corectă. După câteva clipe, reiau discuţia de unde pornisem.

— Deci, n-ai vrea ca la noapte să facem un tur printr-o junglă tropicală?

Ea se gândi un pic.

— Dar tot numai noi doi, da? Încă nu vreau să te împart cu nimeni…

Zâmbesc.

— Sigur, avem visul 357, care se numeşte „singuri în pădurea tropicală”…

— Super, sună bine, pe ăsta îl punem diseară!

Tac câteva momente, apoi spun:

— Bun, hai să ne grăbim, că întârziem la joburi.

Ea mă priveşte un pic visătoare,  zâmbește şi spune:

— Aşadar, de acum încolo, vom avem a opta zi  în fiecare noapte!

Pare fericită. Zâmbesc şi eu. Ne sculăm, ne spălăm, ne îmbrăcăm, mâncăm în fugă niște cereale cu lapte și plecăm în viteză. Prima iese pe uşă ea, apoi eu. Înainte să închid ușa, pentru o fracțiune de secundă mi se pare că văd un pescăruș pe cuierul din hol. Mă mai uit încă o dată, cu atenție, dar — evident — mi se păruse, nu era nici un pescăruş acolo. Închid ușa cu cheia și plecăm amândoi spre o nouă zi de muncă…

ALEXANDFELIX este pseudonimul unor artiști elvețieni care lucrează împreună pentru a ne aduce unele dintre cele mai ciudate lucrări pe care le-am întâlnit vreodată. Pasiunea lor este dată de… regine și de mimi (!), pe care-i înfățișează în moduri cu totul ieșite din comun, combinând – într-o tehnică mixtă – fotografia, colajul, pictura, machiajul și în final (cred eu) și arta bricolajului. Bazându-se pe obiecte și materiale dintre cele mai diverse, alexandfelix realizează fundaluri pe care le folosesc pentru picturile lor extrem de imaginative, care ating nu o dată absurdul și suprarealismul. Cei doi și-au asumat în mod conștient și declarat construirea de scenarii în mod real și nu pe calculator, ceea ce face ca picturile lor să nu dea niciodată impresia de artificial, fiind în schimb extrem de vibrante – ba am putea spune chiar ironice la modul jucăuș. Convingeți-vă și singuri, urmărind cele trei cicluri din portofoliul de mai jos…

1. CELE 13 REGINE

Mai există și alte lucrări cu regine, care – după legendele scrise în josul lor,  reprezentând versuri din diverse cântece – cred că au fost concepute drept posibile coperte de albume LP sau CD. Ajungem, așadar, la

2. REGINE MUZICALE

Ultimul ciclu despre care vă vorbeam este cel al mimilor – de fapt, un set de fotografii artistice cu oameni pictați conform viziunii autorilor. Să vedem câteva exemple…

3. CICLUL MIMILOR

Pentru cei dornici să ia legătura cu alexandfelix, există următoarea adresă de e-mail: contact@alexandfelix.com

Dacă v-a plăcut ce-ați văzut, nu ezitați să-i contactați. Până data viitoare, rămâneți alături de Moshul SF !!!

Cascador, artist, profesor universitar, ocrotitor al copiilor, OM. Personalitate puternică, fire năvalnică, dintr-o bucată, încăpățânat, prieten statornic, de o sinceritate aproape brutală, dedicat până la epuizare muncii sale.

Preocupat și îngrijorat de soarta copiilor străzii, Gavroche-ii iubiți de toți în romane, darîin realitate detestați și ocoliți de majoritatea oamenilor pe străzi, copii de care se ocupa prin fundația ”Gladiator”, căutând să le redea acestora demnitatea și să-i educe, să-i salveze de pericolul transformării în infractori, are nevoie de sănătate pentru a-și duce proiectul său de suflet până la capăt, angajamentul luat față de acești copii.

Azi are o problema de sănătate, cancer la coloană. Tratabil, însă costisitor, necesitând un lung tratament, pe care Casa de asigurări de sănătate nu îl acoperă în totalitate. Va fi necesar să-l urmeze în străinătate.

Ieri a făcut imposibilul să te încânte în filmele sale, să îți aducă zâmbetul pe față. A fost mereu prietenul visurilor tale. Acum are nevoie să-i aduci tu zâmbetul înapoi pe buze, printr-un gest simplu, firesc, că să se poată întoarce la copiii săi, să-și continue misiunea sa profundă. Azi e rândul tău să fii prietenul lui! Își așteaptă prietenii. Cei mai buni prieteni din viața sa. Cei de pe scenă și cei din sală. Cei din sală, necunoscuți și modești, venind dintr-o dragoste necondiționată. Cei de pe scenă, care l-au avut în preajmă.

Sâmbătă, un regal pentru prietenii ce vor contribui cu o donație la filmul vieții sale. Dintre prietenii săi de pe scenă, Horațtiu Mălăele, Nicu Alifantis, George Ivașcu, Adrian Naidin și, în piesa de mare sensibilitate „Dumnezeul de a doua zi”, Mirela Oprișor și Vlad Zamfirescu aducând spectatorului un text comic și dramatic în același timp, poetic și violent deopotrivă…
Pentru Szobi Cseh, cu dragoste !

Cei care nu pot participa la spectacol, dar doresc să contribuie, pot dona sume astfel:
Cont în lei: RO09RNCB0318029310470002, BCR, pe numele:„Cseh Szabolcs Imre”.
Cont în euro: RO89RNCB0074044211170003, BCR, pe numele „Cseh Simona”

(Preluare din comunicatul aeagency, organizatorul spectacolului)

Preiau de la domnul PETRE STELIAN, administratorul grupului Sunt mândru că sunt român, comentariul publicat de domnia sa, „la cald”, după ziua de sâmbătă și spectacolul de binefacere dedicat lui Szobi Cseh. N-am modificat nici măcar o virgulă, n-am adăugat nici un semn diacritic, din respect pentru omul care l-a scris și pentru trăirile sale de moment, în care redactarea unui text chiar însemna ultima grijă de care-i păsa. Veți vedea de ce…

Iată comentariul postat pe Facebook, la care ader în proporție de 1000%:

« Romanii au ratat cel mai bun spectacol al lunii, poate al verii…..Horatiu Malaele, Nicu Alifantis, George Ivascu, Vlad Zamfirescu, Mirela Oprisor, Adrian Naidin. Un spectacol la care romanii s-ar inghesui sa plateasca, intr-o veselie, din toamna pana in primavara, sume de-a dreptul execentrice pentru un bilet.
Se pare insa ca la romanii, cultura este eminamente climatica. Cum vine vara, apetenta romanului pentru cultura scade alarmant ba chiar se evapora, daca n-are si bere. Cu toate schimbarile astea climatice, ma intreb, ce o sa fie cand vom avea un singur anotimp, vara? Prefer sa nu-mi raspund. Artistii au plecat tristi, cu lacrimi in suflet, siliti sa amane spectacolul pentru o zi cand romanul va alege cultura in detrimentul berii si solidaritatea in locul like-ului pe facebook, dat ca sa vada lumea ce buni sunt ei.

In plus, acest spectacol era daruit de acesti mari artisti, unui alt mare Artist si OM, Szobi Cseh, pentru a-l ajuta sa stranga fonduri necesare taratmentului. Pentru a-l ajuta sa se intoarca in familie si la copii sai, copii strazi pentru care lupta, infiintand in acest scop si asociatia, “Gladiator”, canalizandu-le energiile, de peste 10 ani, prin metoda sa atent elaborata, pentru a prevenii si combate fenomenul delicventei juvenile, extrem de grav in societate. Pentru a recupera deficientele copiilor cu handicap locomotor.
Peste 800 de copii au beneficiat de acest program !

Despre spectacol s-ar putea spune ca s-a mediatizat insuficient… Afisul din imagine a totalizat peste 200 000 de vizualizari. S-au trimis peste 1000 mesaje personale. S-au trimis comunicate de presa, furnizand chiar si un videoclip special facut pentru pomovarea evenimentului, catre 80% din media romaneasca, dar, in afara de Money Channel, s-a considerat evenimentul neintereant pentru zeul lor absolut, Ratingul….
Dar intr-o tara care se OTV-izeaza pe zi ce trece, unde SRI cauta pericolul national in chilotii fetelor de liceu, ce pretentii sa mai avem dela media ?

Ca am invitat majoritatea oficialitatilor, dela deputati la presedintele tarii si nu a avut nimeni o minima reactie, cred ca nu constituie o surpriza pentru nimeni.
Am sunat, in naivitatea mea, cu o saptamana in urma un fost ministru al culturii, rugandu-l sa ne intalnim pentru a incerca sa gasim o cale de a-l ajuta pe Szobi. Raspunsul acestuia : ” Dar ce, nu e bine ingrijit?”, m-a lamurit subit cine ne reprezinta interesele la cel mai inalt nivel.
Dragi oficiali, care va inghesuiti la televiziuni cand moare cineva si cheltuiti bani pe coroane, in loc sa cheltuiti bani ca sa ingropati o viata, cheltuiti bani ca sa salvati o viata….. televiziunile va urmaresc si atunci. Si da bine si la imagine, daca nu stiati.

Inca sper totusi ca Muntenegru e si aici…
Cine doreste sa ajute :

Cont lei: RO09RNCB0318029310470002, BCR, pe numele:”Cseh Szabolcs Imre”.
Cont euro: RO89RNCB0074044211170003, BCR, pe numele “Cseh Simona” »

Restul sper să nu fie tăcere… Oricum, a mai murit încă un mit: acela al solidarității la români. Așa să ne ierte Dumnezeu, că tare ne merităm soarta, pentru care se pare că avem mai nou un singur și un singur remediu:

Mă întreb ce va întâmpla însă când vom lua o supradoză din „chestia” asta de mai sus? Bănuiesc că nimeni nu s-a gândit la așa ceva… Nu cumva unii vor găsi mult mai potrivită denumirea de  FUCKYOUALL 1000mg?

Începând de astăzi, am să vă prezint în fiecare zi câte un film din cadrul programului destinat publicului, în cele trei zile de festival rezervate acestui tip de artă. Vă reamintesc că orele destinate proiecțiilor de filme sunt 17,00 și 21,00 – la primul spectacol prezentarea peliculelor și dezbaterile fiind conduse de regizorul și criticul de film MIHNEA COLUMBEANU. Intrarea – din câte am înțeles – va fi liberă, la toate spectacolele din cadrul festivalului. Să începem așadar cu

1. IRON SKY (2012)

* An apariție: 2012; gen: Action/Comedy/Sci-Fi; durată: 93 min.; color; aspect 2,35:1; coprod. Finlanda & Germania & Australia; nota IMDb: 6.0.

* Buget: €7,500,000 (estimat)

* Regia: Timo Vuorensola.

* Scenariul: Johanna Sinisalo (original story); Jarmo Puskala (original concept); Michael Kalesniko & Timo Vuorensola (screenplay).

* Muzica: Laibach; imaginea: Mika Orasmaa; decoruri: Sabine Schaaf; costume: Jack Collier; montaj: Suresh Ayyar; scenografia: Ulrika von Vegesack.

* Distribuția: Julia Dietze (Renate Richter), Christopher Kirby (James Washington), Götz Otto (Klaus Adler), Peta Sergeant (Vivian Wagner), Stephanie Paul (President of the United States), Tilo Prückner (Doktor Richter), Michael Cullen (Secretary of Defence) și Udo Kier (Wolfgang Kortzfleisch).

* Premii: 2013 – AACTA Award for Best Visual Effects (Australian Film Institute); 2013 – Jussi Awards for Best Art Direction; 2012 – Brussels International Festival of Fantasy Film: Audience Award și Silver Méliès pentru regizorul Timo Vuorensola.

* Subiectul pe scurt:

În 1945, în ultimele momente ale celui de-Al Doilea Război Mondial, naziștii își salvează de la distrugere programul spațial refugiindu-se într-o bază secretă amplasată pe fața întunecată a Lunii. Acolo, vreme de 70 de ani, construiesc o gigantică fortăreață spațială dotată cu o flotă uriașă de farfurii zburătoare, menite să-i ajute să revină la putere în anul 2018. Sosirea astronautului american James Washington (Christopher Kirby) și faptul că acesta descoperă din întâmplare baza nazistă îl determină pe Wolfgang Kortzfleisch, Fuhrerul Lunii (interpretat de Udo Kier), să decidă că invazia trebuie devansată. Ca urmare, doi ofițeri naziști, nemiloasul Klaus Adler (Götz Otto) și idealista Renate Richter (Julia Dietze) sunt trimiși pe Pământ să pregătească invazia. Care se și produce, cu urmările pe care le veți vedea în film…

* Trailer 1: http://www.imdb.com/video/wab/vi3040846105/

* Trailer 2: http://www.imdb.com/video/wab/vi4232513305/

Iată și o galerie foto, menită să vă trezească interesul pentru acest film care – fără a fi o capodoperă – este totuși o construcție solidă, interesantă ca idee, realizare și abordare (deseori umoristică):

Și câteva materiale promoționale:

În final, nu uitați:

IRON SKY va fi proiectat în cadrul „Festivalului Science & Fiction – Râșnov 2013”, sub genericul Un film pe zi cu Mihnea Columbeanu, joi, 18.07.2013, de la orele 17,00 !!!

Vă așteptăm să fiți prezenți în număr cât mai mare…

Continuăm cu prezentarea filmelor din cadrul Festivalului… Vă reamintesc că orele destinate proiecțiilor  sunt 17,00 și 21,00 – la primul spectacol prezentarea peliculelor și dezbaterile fiind conduse de regizorul și criticul de film MIHNEA COLUMBEANU. Intrarea – din câte am înțeles – va fi liberă, la toate spectacolele, pe parcursul celor trei zile. Așadar, cel de-al doilea film al galei se numește

2. TRANSFORMERS: DARK OF THE MOON (2011)

Câteva date necesare…

* An apariție: 2011; gen: Action/Adventure/Sci-Fi; durată: 154 min.; color; aspect 2,35:1; prod. SUA; nota IMDb: 6.3.

* Buget: $195,000,000 (estimat); încasări în week-end-ul de deschidere: $115,886,050 (USA, 1 July 2011); total încasări: $1,123,746,996 (Worldwide, 31 December 2011).

* Regia: Michael Bay.

* Scenariul: Ehren Kruger.

* Muzica: Steve Jablonsky; imaginea: Amir Mokri; decoruri: Jennifer Williams; costume: Deborah Lynn Scott; montaj: Roger Barton, William Goldenberg și Joel Negron;

*Scenografia: Benjamin Edelberg, Kevin Ishioka, Ben Procter și Richard L. Johnson (supervisor).

* Distribuția: Shia LaBeouf (Sam Witwicky); Rosie Huntington-Whiteley (Carly); Josh Duhamel (Lennox); John Turturro (Simmons); Tyrese Gibson (Epps); Patrick Dempsey (Dylan); Frances McDormand (Mearing); John Malkovich (Bruce Brazos); Kevin Dunn (Ron Witwicky); Julie White (Judy Witwicky); Ken Jeong (Jerry Wang); Lester Speight (Eddie), Peter Cullen (Optimus Prime – voice), Hugo Weaving (Megatron – voice), Leonard Nimoy (Sentinel Prime – voice) și Buzz Aldrin (Himself).

* Premii: 2011 – Golden Trailer Awards (Golden Trailer for Best Summer 2011 Blockbuster Trailer); 2012 – Annie Awards (Animated Effects in a Live Action Production); 2012 – BMI Film & TV Awards (BMI Film Music Award); 2012 – Visual Effects Society Awards (1. Outstanding Created Environment in a Live Action Feature Motion Picture; 2. Outstanding Models in a Feature Motion Picture). Nominalizat, de asemenea, la trei premii Oscar pentru efecte speciale și sunet, dar și la Premiul Saturn, tot pentru efecte speciale, în 2012. Plus altele, mai mult sau mai puțin importante, numai la capitole tehnice…

* Subiectul pe scurt:

Filmul încheie (pe moment, cel puțin!) seria începută cu Transformers (2007) și continuată cu Transformers – Revenge of the Fallen (2009) – toate în regia lui Michael Bay.

Autoboții Bumblebee, Ratchet, Ironhide, Mirage (aka Dino), Wheeljack (aka Que) și Sideswipe, conduși de către Optimus Prime, revin în lupta contra maleficilor Decepticoni care vor să se răzbune cu orice preț, după recenta lor înfrângere. Ambele tipuri de roboți sunt implicate în periculoasa cursă spațială dintre SUA și URSS de recuperare a unei nave Cybertroniene ascunsă pe Lună, în dorința de a-i afla secretele. Și, în timp ce Autoboții și Decepticonii continuă bătălia pentru apărarea, respectiv, cucerirea Pământului, un nou personaj diabolic își face apariția: Shockwave – ale cărui intenții sunt mai nebunești ca oricînd…

* Trailer 1: http://www.imdb.com/video/imdb/vi2861996057/

* Trailer 2: http://www.imdb.com/video/imdb/vi353541401/

* Trailer 3: http://www.imdb.com/video/imdb/vi88710425/

Și o galerie foto, menită să vă deschidă „apetitul”…!

Pentru colecția voastră, iată și câteva poze cu regizorul Michael Bay, „vrăjitorul” din spatele seriei Transformers…

Urmează cadoul meu de final…

În final, nu uitați:

TRANSFORMERS – DARK OF THE MOON va fi proiectat în cadrul „Festivalului Science & Fiction – Râșnov 2013”,  joi, 18.07.2013, de la orele 21,00 !!!

Vă așteptăm să fiți prezenți în număr cât mai mare…